Pasionații de istorie vor găsi probabil legătura din titlu dar nu despre Vișinschi vreau să povestesc deși tot despre demoni prezenți pe meleagurile noastre ar putea fi vorba.

Așadar, pe 6 martie 2019, intr-o superbă seară de primăvară, la cafeneaua Lente din București intr-una din edițiile săptămânale ale Clubului de lectură “Eu citesc” a avut loc lansarea celui mai recent volum (cel de-al treilea) al seriei “Păcatele fiului” serie scrisă de Theo Anghel (după mine cea mai tare autoare de literatură fantasy din România), volum despre care se presupune că ar trebui (în stilul plin de suspans, umor și uneori erotism cu care ne-a obișnuit Theo Anghel) -, să aducă lumină în relația dintre Lia și Luca. Mă voi încăpățâna să nu dau spoilere, cărțile acestea chiar merită să fie citite, orice aș spune eu aici ar putea duce la formarea vreunei idei care s-ar putea dovedi greșite la final.

Am reușit să ajung acolo împreună cu Iulia și Bianca (aflată la prima ei lansare de carte, acum dornică să mă însoțească și la alte lansări).

Lume faină acolo la lansare, sala în care s-au întâmplat lucrurile a devenit destul de repede neîncăpătoare (dacă autorii români ar avea parte de vizibilitatea pe care o merită eu unu’ aș pune o ladă de bere pe masă că o Theo Anghel ar avea nevoie de Sala Palatului pentru lansările sale) iar atmosfera a fost atât de mișto încât după primele minute parea că suntem o gașcă de prieteni adunați să sărbătorim împreună, în avans 8 și 9 martie.

Am avut parte de o recapitulre a întâmplărilor din primele două volume, de o sesiune de întrebări și răspunsur și chiar și o scenetă în care a fost interpretată una dintre scenele cele mai interesante din primul volum. Aici, la faza cu sceneta au cedat probabil și ultimele fețe serioase, felul în care s-a jucat (nu-mi dau seama dacă au avut idee la început de efectul pe care-l va avea sceneta) și felul în care a ieșit totul a transformat momentul într-o adevărată ședință de terapie prin râs.

Probabil că nu are rost să menționez că noaptea care a urmat a fost una albă, acest al treilea volum al Păcatelor fiului ținându-mă treaz și “în priză” de la prima până la ultima pagină.

Nu știu alții cum sunt dar asupra mea cărțile scrise de Theo au același efect pe care-l are George R. R. Martin sau, în copilărie Jules Verne. Așa că deja aștept următoarea carte pe care o va publica Theo, fiind convins că mă va captiva de la prima copertă până la ultima.

Cărțile scrise de Theo Anghel (seria Am Murit Din Fericire, Rochia aurie și de acum trilogia Păcatele fiului) pot fi comandate de la Editura Quantum Publishers, editură care se încăpățânează să primească autori români tineri (autoarea “tăvălug” Sandra Coroian  – care scrie un S.F. contra-indicat cardiacilor -, sau Mihaela Strenc – ale cărei cărți sunt o îmbinare incredibilă de fantasy și sensibilitate, dar și alții care scriu la fel de bine), să le tipărească lucrările și să-i susțină într-o piață în care marile edituri se mulțumesc să traducă autori “consacrați”, mergând pe drumul cu riscuri minime spre profit.

Multumim pentru invitație Theo, cu siguranță vom încerca să-ți fim alături la următoarele lansări .

One fucked up movie. James Spader e dubios ca de obicei si Maggie Gyllenhaal e pe lipici tot filmul. Overall genial de cat de fucked up e.

Yeah! Tare filmul. Poveste cum trebuie, efecte cum trebuie. Abia astept Avengers: End Game.

Stefan si-a luat un caiac gonflabil . Toate bune si frumoase pina a trebuit sa-l umfle. Operatiune care a necesitat printarea 3d a unui adaptor pentru pompa. Prima varianta pe care a gasit-o pe thingieverse nu era ce trebuia … asa ca m-am apucat eu sa modelez . Da . Ati auzit bine. Sa modelez in onshape A fost un exercitiu interesant si util . Rezultatul mai jos. Evident cu linkul de download. Ca poate mai are nevoie cineva de el.

https://cad.onshape.com/documents/0c97dfe7807f031bc5cbfc10/w/62e900445626ab92f43796dc/e/47690bb2426b2acc2e85b2e9

Si pentru ca s-ar putea ca la un moment dat linkul sa nu mai fie activ o sa atasez si fisierul .STL aici.

Dupa printul 3d aferent ( pe o imprimanta Tevo tarantula ) rezultatul:

03/10/2018

Am fost primul la zbor pe ziua asta. Ajutat la scos avionul din hangar, facut walkaround, verificat chestiile din cabina. Venit instructorul si hai sa zburam.

Engine startup checklist bifat, pornit motor, intors pe loc ca era pus prost. Comunicat cu aerodromul ca sunt gata sa intru pe pista pentru rulaj si aliniere pentru decolare pe pista 34.

Facut niste exercitii de luat viraje la sol, am ajuns in capul pistei. Pre take-off check-list bifata, bagat motorul in plin si am inceput rulajul.

Desprindere de la sol pe la 60kt si dupa aia mers un pic aproape orizontal pana pe la 70kt IAS dupa care am inceput urcarea pana la o inaltime de 800ft.

Am ajuns la inaltime, acu hai sa facem virajul doi, facut virajul doi si in asta cerinta era sa stau in straight-and-level-flight. Am tras de mansa aia in toate directiile de parca daduse epilepsia in mine. Uitasem ca avionul are lag de cand dai comanda pana se intampla ceva. Nu e mare, dar nici mic nu e si atunci trebuie sa-l simti un pic.

Ajuns in virajul trei si pe la jumatate am anuntat aerodromul ca vin la aterizare cu touch-and-go pe pista 16. Am ratat un pic alinierea cu pista si am avut o finala mai smucita asa ca trebuia adus avionul sa se incadreze pe pista.

M-am confuzat un pic cu ce tre sa fac si mi-am adus aminte doar ca trebuie sa pierd 100ft altitudine da uitasem un pic de flaps. L-am scos si pe ala pe 10, mi-am verificat viteza si eram pe la vreo 75kt si am zis ca e OK sa-l scot de tot (40). Am mai pierdut ceva viteza, la un moment dat un pic cam mult si a trebuit sa-i mai dau motor si am aterizat, am filat un pic si dupa aia sarit pe acolo pe iarba, rulat un pic si dupa aia motor in plin pentru decolare.

A doua decolare a fost un pic intarziata si am urcat asa mai cu stres. Am uitat sa ridic flapsul, mi-a atras atentia instructorul, l-am ridicat, s-a lasat avionul de bot, l-am redresat, am ajuns iar la 800.

Acu virajul mi-a iesit ok asa, a stat bila aproape cum trebuie. Am mai mestecat iar in mansa incercand sa-l tin straight-and-level la 800ft, da ma-sa, mai tare l-am smucit.

Mi-am adus aminte de capul meu unde sa fac virajul urmator, l-am facut si pe ala OK. Anuntat turnul ca vin iar cu touch-and-go, am intrat in virajul 4 si am dat-o de gard un pic ca in loc sa stau la 700ft m-am dus la 400ft. Am vrut sa-l ridic, da venea pista si nu mai aveam dupa aia timp sa-l cobor si am avut o finala din aia lunga de credeam ca ratez aterizarea.

Am avut un pic de noroc si am atins pista undeva aproape de jumate asa dupa ochi, rulat un pic si dat dupa aia gaz maxim sa decolam.

Iar un pic de smucituri si am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa ma opresc. Facut virajele OK, anuntat turnul ca vin la aterizare cu full-stop. In virajul 4 era sa trec iar de pista si sa nu ma aliniez cum trebuie, da m-a scos instructorul si m-am aliniat cum trebuie.

Macar am fost in stare dupa aterizare sa intorc avionul si sa-l parchez singur in fata hangarului… yey :(

Am stat cu instructorul la sol cu motorul oprit si ne-am jucat de-a pilotatul sa-mi mai intre lucruri in cap.

Intre timp a venit si-un coleg si mi-a dat schita turului de pista s-o invatat pana data viitoare sa n-o mai dau asa de gard.

20 de minute de zbor, macar n-am ars-o aiurea cu timpul.

Today was not a good day for science. Am zburat ca o cizma pe spectru.

05/03/2019

Anul trecut n-am mai apucat sa zbor pentru. Prima oara s-a pizdit motorul la avion si a durat reparatia mega mult timp. Dupa ce s-a reparat era deja Decembrie si evident s-a muit vremea. Long story short, azi fu prima zi de zbor pe anul asta.

Instructor nou, semi-ardelean din Sibiu (dup accent) care e de treaba. bagai azi 1h12min de zbor. Si-mi placu, ca bagai imediat dupa ce ateriza un coleg: trecut in viteza peste take-off checklist, bagat cheia in contact si dat gaz, rulat si aliniat pentru decolare, motor in plin si wee, pana la 1600ft.

Pentru prima oara zburai dupa QNH si nu QFE cum faceam inainte. Acum am putut sa zic la ce altitudine eram. Inainte de asta zburam doar la inaltime :))

Zborul asta fu de re-aclimatizare cu avionul. Dat ture pana la aproape de Targoviste si inapoi, intrari si iesiri din viraje la unghiuri mici. Adica avionul era inclinat asa cred ca vreo 15 maxim 20 de grade. Statui cu ochii pe bila aia de coordinare de viraje de ma plictisii.

Pe langa astea, fu’ vant destul de mult. Si ma umfla asa pe nepregatite si ma trezeam instant de la 1600 la 2000ft fara sa stiu ce se intampla. Si da-i si impinge de mansa sa-l duc iar la 1600ft.

Porni instructorul GPS-ul sa vedem cam ce vant e, in sensul ca puteam sa compar IAS cu GS aratat de GPS. 20-23kts. Si in functie de cum mergeam, ajungeam mai greu sa mai usor la destinatie :))

Cel mai dubios fu’ cand aveam vant din travers (crosswind) si trebuia sa stau cu piciorul pe palonierul drept ca sa compensez deriva. Cu ocazia asta intelesei mai bine ce tot zicea intructorul de la navigatie cu deriva si unghiul de corectie si chestii. Nu inseamna ca am stat eu sa-mi fac calcule mentale in cap, ci doar ca ma uitam la reperele de pe sol si incercam sa mentin o linie dreapta catre ele. Noroc ca e o sosea care e dreapta pe langa aerodrom si pot sa-mi calibrez drumul dupa ea.

Dupa ce-am terminat cu plimbatul peste sate, am fost la Targoviste ca nu vazusem niciodata Turnul Chindiei de sus. Daduram vreo doua-trei ture de 360 de grade sa apuc sa fac si eu niste poze.

Dupa aia ma dusei pe deasupra la niste turnuri de racire ca n-am vazut niciodata ce e pe dinauntru la unul din ala. Pretty nifty.

Dupa aia mai daduram niste ture peste niste lacuri care par a fi ferme de peste.

La aterizare am venit pe pista 16 si am facut cea mai lunga aterizare ever, ca aveam cumva vant de fata tribord asa si am filat mai mult de jumate de pista pana s-a pus avionul jos si dupa aia aproape ne-am oprit in capatul pistei. Asa tare era avionul umflat de vant.

Fu misto plimbarea asta la liber fara neaparat un scop anume. Sa mai vad maine ce facem.

Ca si recapitulare de la teorie, cam asa arata arata fotele in viraj, in functie de cat de aplecat e avionul.

06/03/2019

Azi dupa un pic mers de voie incepuram sa facem exercitii cu viraje:

• 90 de grade pe stanga si pe dreapta. Adica aliniat avionul cu soseaua si dupa aia desenat un dreptunghi imaginar in aer.
• 180 de grade. Mers “inainte” si dupa aia intors de unde am venit.
• 360 de grade. Cercuri in aer :))

Ametii maxim :)

Catch-ul la astea e sa ai repere cum trebuie si sa iti vezi dupa aia de viraj pana iti vine reperul in linia orizontului.

Alta treaba de-o invatai e sa mentin altitudinea constanta in timp ce sunt in viraj. Cred ca o invatai, ca inca mai am de lucrat mental (sa zicem asa) sa nu ma mai uit in jos si sa nu ma mai gandesc la pozitia mansei.

Asta e din cauza ca o data ce inclini avionul pentru viraj, daca nu tragi in directia opusa de mansa el o sa mearga inclinat. Virajul se realizeaza din carma de pe stabilizatorul vertical si cu mansa dupa doar o impingi sau o tragi sa mentii altitudinea. Insa ea trebuie sa stea dreapta relativ la planul avionului, ca altfel incepi sa te inclini mai mult sau daca tragi in directia opusa sa sa indrepta avionul si dupa aia sa ai un viraj derapat. La treaba asta ajuta daca stai un pic cu ochii pe coordonatorul de viraj care e o bila intr-un tub in semicerc si daca aia sta pe mijloc inseamna ca fortele sunt echilibrate in avion si ca virajul e facut corect.

Pe aerodromul asta in general e vant lateral mai tot timpul si azi fu si un pic e ploaie la vreo 15-17km de el si se facu un pic de vijelie si se simtea in avion de parca mergeam pe un drum denivelat. Dupa ce incepu sa se incalzeaza pamantul fu si mai naspa ca incepura sa apara unde termice ascendente si un pic nu fusei atent la altitudine si ma trezii de la 1700ft la 2200ft. Bine ca nu eram mai spre Bucuresti ca ma intrebau aia de la Otopeni ce caut in TMA-ul lor :))

Azi zburai super relaxat, si ieri la fel, mi-au iesit chestiile.

07/03/2019

Viraje si iar viraje. 90, 180, 360. Ba pe stanga, ba pe dreapta.

Azi am bagat din alea la inclinare mare, de 20 de grade. Ocazie cu care le-am facut mai repede, ca se invarte mai repede avionul cand ai inclinatie mare. Si pierde altitudine si mai repede.

Si ca sa nu pierd altitudine trebuie sa trag de mansa oblic spre mine, ca sa mentin inclinatia si in acelasi timp sa mentin elevatorul cum trebuie sa impinga avionul in sus. E un pic dubios, dar dupa ce le-am facut pe alea cu instructorul, am facut si de capul meu si in mare parte mi-au iesit.

Mai descoperii azi, ca cre’ca ieri mi-a scapat, ca atunci cand ies din viraj si redresez avionul, se duce de bot un sus si schema e sa imping mansa in fata in timp ce il scot din inclinare si o sa ramana orizontal cum trebuie. Altfel se duce super repede in sus si daca il imping in jos simti asa cum te umfla, de parca te ridica un val pe mare.

Mai e o treaba care ma confuzeaza: cand sunt intr-un viraj, variometrul are tendinta sa arate o coborare sau o urcare, dar altimetrul sta nemiscat. Cam abia dupa ce variometrul se duce la peste 500fpm in jos de exemplu incepe si altimetrul sa indice faptul ca am inceput sa pierd altitudine si sa incep sa micsorez inclinarea avionului si in acelasi timp sa trag de mansa sa incep sa-l stabilizez si sa-l ridic la altitudinea dorita.

Asta si faptul ca instrumentele au o intarziere, la fel si comenzile. Adica daca tragi sau impingi incet de mansa, trebuie sa astepti un pic pana se intampla ceva. Si cam uit de treaba asta si ma mai apuca mestecatul in ciorba :))

Alta treaba de-am inteles-o azi e cum e cu izohipsa. Adica am inteles-o si la meteorologie, dar practica era un pic abstracta ideea. Ieri cand am zburat, era frig si dupa QNH de 1005 aveam vreo 100 si ceva de picioare altidutine la nivelul solului. Azi a fost mai cald ca ieri si QNH-ul era 1015 si la nivelul solului aveam altitudine de vreo 700 si ceva de picioare. Aproximativ asa, ca ieri nu m-am uitat cum trebuie, dar ochiometric cam astea sunt diferentele.

Si ieri si azi am zburat pe la vreo 1800-1900 de picioare dupa QNH, dar in realitate ieri am zburat mai sus decat azi in termeni absoluti :)

All-in-all a fost o zi buna, zburat relaxat si fara probleme.

08/03/2018

Lalele, lalele… viraje, viraje. Azi am petrecut iar o ora facand viraje. 90 de grade pe stanga si pe dreapta, 180 de grade, 360 de grade.

In pauza de viraje am dat o tura pana la Titu unde au aia de la Dacia circuitul de testat masini. Erau unii p’acolo de sa dadeau. Nu stiu daca testau ceva sau doar se distrau ca eram destul de sus pe la vreo 1500ft.

Azi am inteles ca nu e bine sa ma uit jos cand sunt in viraj ca se duce si avionul jos. Nu stiu exact de ce, dar inconstient cred ca apas pe mansa :) Asa reusii sa pierd 300ft intr-un viraj in care nu trebuia sa pierd nimic.

Cam pe toate le-am tinut +/- 100ft si unul sau doua la zero – adica mi-am mentinut altidutine in viraj.

Voiam sa scriu ieri da am uitat, da’ de la teorie cu viteza diferita a aripilor in viraj, acum cand sunt inclinat la 20 de grade parca vad cum aripa de pe interior se misca mai incet decat aia de pe interior. Si se simte si in mansa ca trebuie sa tragi calumea de ea sa compensezi toata distractia asta cu elevatorul.

Alte viraje de le-am incercat a fost sa crosetez prin aer, adica sa o dau cand pe stanga cand pe dreapta… sa merg ondulat asa. E mai dificil decat pare sa iesi dintr-un viraj si sa intri intr-altul.

Apucai sa vorbesc si cu FIR Bucuresti ca nu prea ii mergea butonul de vorbit la instructor.

Nu vazui nimic la stiri, de pe la munte pe la Brasov era un elicopter plecat intr-o misiune de cautare si salvare.

Patru zile de scoala si vreo aproape 4h20m de zburat. Nu e rau deloc.

Ca o paranteza, m-a spart saptamana asta. Trezit pe la 07:30-08:00, imbracat, plecat pana la Targoviste, zburat, intors in Bucuresti. 1h30 la dus, 1h30 la intors si o ora de zburat. Plus asteptat… am cam futut juma de zi in fiecare zi cu distractia asta. Bai si e mega obositor. Mai e si primavara asta cand dorm ca pula. Ce voiam sa zic e ca miercuri pe la birou m-am trezit mirosind un capsator de prajit ce eram.

Îmi place să citesc anunțuri de angajare. La finalul lor găsești tot felul de grădini paradisiace care merită interpretate corespunzător.
Permiteți-mi să vă ofer o traducere rapidă:

– Pachetul salarial în funcţie de abilităţile candidatului
Traducere: ”NOI decidem cât și cum iei, nu tu”.

The post Despre anunțurile de angajare – traducere și interpretare appeared first on Razvan T. Coloja.