http://www.cobhc.com/site.php?id=live

this time I am NOT gonna freaking miss the show!!!

15 June 2012

I get approached with the classic question "will Fedora X (16 in this case) run on my PC?" Sure, why not, the user has a P4 class computer with enough RAM. Then the next question, equally classic "what should I run, 16 sau Ubuntu 11.10? or any other alternative?". My honest answer is as a Fedora contributor I obviously prefer Fedora, but the best distro may depend on the user's needs. Time to learn he does Ruby programming and some internet navigation. Then I guess trying a live image can't hurt and the ultimate choice, as as a desktop user, would be drawn from the desktop environment: Unity/Gnome Shell/KDE/Xfce.

But it seems me saying "contributor" triggered a "last question", "what means being a contributor to Fedora?" and then I expand, talking to various types of contributions, from packaging to programming or administration, drop a link to the join page and so on. After we clear the part about money (Fedora is Free project based on volunteering) I get another one, about the age limit... and learn my interlocutor is 13. Well, he can be a contributor, we had and have other underage contributors, but he has to understand the consequences of using a Free license and his parents must allow it. He things translations may be a good starting point. And may do some design, based on previous experience with Illustrator and Photoshop.

After a short "what is better, Linux or Windows?" (it depends on your needs, freedom versus Diablo III) there is one more issue, the actual install, even if is just running a live image (he prefers CD over USB, despite my arguments for the contrary). So I have to give an explanation about what a live image is, how a device will be booted and won't affect the installed system, even what BIOS is and how you change the boot order (he never entered the BIOS setup before). All while insistently asked for my phone number, which I refuse to give away.

Fast forward one day, it seems like trying Fedora 16 Live was a failure: he gets a wallpaper and a mouse cursor, nothing else. I am showing a random screenshot from the web, trying to understand if he has a normal GNOME Shell empty desktop or is a deeper problem and this drives me to a large explanation on what GNOME, Unity, KDE, Xfce, LXDE are (and a statement of my desktop preference). I am asked again about my phone number and ignore the question. Then he wants to give Ubuntu a try, I don't have a problem with that but he has: the same empty desktop with no panel, no right-click menus, no nothing. If is not the display, then it may be video drivers (ATI), so I recommend either a newer Fedora (F17 RC1 is online) or VESA parameters for boot (me blaming AMD).

But this will happen another another day, today he has an important math test at school. Not before being asked again for my phone number (no, I won't be available this evening and in the week-end will be away in a photography trip) and since the download folder for F17 RC1 isos have two files, Desktop and KDE, I am supposed to recommend one. I can't, so I am ambiguous. To be continued.

Speaking about phone numbers, is not wise to give them easily... I gave my number recently to an another possible contributor under promise it will be used only for emergency (he's slightly older, at the age of 16, and a bit more experienced, with actually having run Ubuntu and Fedora before) and now I am called even for spam alerts or Deep Freeze problems, no matter the hour or the day.

PS: I am not even an Ambassador

După o cucoană care minte cu nesimțire în CV, un plagiator de calibru, Ponta a mai scos un as din mînecă: Liviu Pop. PSD nu se dezminte, ne lămurim super repede și cu e nenea ăsta:
“Preşedintele Comisiei Naţionale de Bacalaureat va fi secretarul de stat. În momentul de faţă avem secretar de stat, care este… preşedintele Comisiei Naţionale de Bacalaureat”:
http://www.rtv.net/noul-ministru-al-educatiei-prins-cu-lectia-neinvatata-nu-si-cunoaste-secretarii-de-stat_28715.html

Evident, o înregistrare nu este suficientă ca să judeci un om (și chiar și Daniel Funeriu, pe care-l apreciez foarte mult, a apărut mai mult dormind la o conferință de presă), dar am încredere că acest mic preludiu al lui Liviu Pop anunță delicii comparabile cu ce ne-au oferit Ioan Mang și Corina Dumitrescu. Și asta măcar pentru motivul că oamenii care-s în același timp normali, cinstiți și competenți nu intră în PSD/PDSR. Acuma, cei care mă cunosc știu că am o adîncă antipatice pentru PDSR* și că-mi doresc ca Ponta să eșueze cît mai repede ca să plece din guvern, dar mă întristează felul în care înjosesc învățămîntul, și aș prefera o guvernare mai decentă**.

*PDSR se cheamă PSD acuma, dar merită amintit cine sunt. PDSR, PSD sau oricum s-or mai chema în viitor, îmi doresc să dispară urgent impreună cu toată clica de hoți ce-i gravitează împrejur.
**La urma urmei PDL și-a avut porția de guvernare, și la un moment dat tot urma să vină opoziția în loc. Dacă instituțiile statului chiar s-au schimbat, PSD nu ar trebui să poată intra cu barda (de ex. la Justiție). Dar PDL s-a ocupat cu politizarea instituțiilor în loc să le întărească, așa că după modelul deja știut de la PDSR și PDL, USL a început deja sesiunea de epurări politice, exersată în prealabil pe TVR.

http://www.emvco.com/specifications.aspx?id=223

Book 1 – Application Independent ICC to Terminal Interface Requirements
Book 2 – Security and Key Management
Book 3 – Application Specification
Book 4 – Cardholder, Attendant, and Acquirer Interface Requirements

http://www.emvco.com/specifications.aspx?id=21

http://www.emvco.com/specifications.aspx?id=22

…and so on…

This is what I am talking about Yeah, baby!

A fost iarăşi Prima Evadare. Şi nu m-am putut abţine să nu particip, cu toate că nu-s în cea mai bună formă pentru curse off-road.

Cu traumelele psihice de la experienţa de anul trecut încă active, vineri seara înainte să plec de la birou mai arunc un ochi pe site-urile cu prognoze meteo, plec să împrumut o biclă, că poate… poate. Pe când pedalam pe podul cel nou de deasupra gării Basarab, m-am hotărât să trec pe MŢR, măcar să văd care mai e atmosfera şi de ce nu, dacă mai sunt locuri libere (pe site încă din jurul prânzului se anunţase ocuparea a 195x locuri).

Ajuns acolo, văzând oameni cunoscuţi şi simţind deja vibraţia concursului în aer, m-am înscris, mi-am luat pachetul de concurs şi, după ce am ras două beri am plecat cu gândul la ziua de duminică.

Duminică dimineaţa am plecat pe o ploaie minunată de acasă şi deja mă gândeam că poate la ora aia ar fi trebuit să fiu în pat, nu pedalând prin ploaie. Spre norocul meu, pe la Piaţa Muncii ploaia s-a oprit dar, după doar câţiva km, parcă pentru a-mi confirma ziua de 13, îmi cad pe rând bidonul de apă iar apoi braţul pedalier. Braţul l-am recuperat… bidonul nu.

Norocul meu că la Băneasa am dat peste Viorel iar apoi peste unul din băieţii de la Shimano care aveau exact acel inbus pe care-l lăsasem eu acasă (pe principiul “ce rost are să car inbusuri mai mari de 6″) şi care era necesar pentru a strânge braţul la locul lui.

Mi-am căutat apoi un loc în cea de-a doua jumătate a mulţimii şi după ce s-a dat startul, la doar câteva minute (oarecum la fel ca la semaforul de la APACA, atunci când vezi de două ori semaforul verde dar nu mişti maşina decât 2 metri şi atunci când e roşu) am început să ne deplasăm şi noi şi iaca a început acţiunea de plimbare a olifantului la pădure, sau prima rostogolire-a ursului prin ţarina patriei.

Până la intrarea în pădure, ritmul de pedalare a fost probabil mai degrabă potrivit unei plimbări în IOR decât unui concurs, iar după ce am intrat în pădure, de nenumărate ori m-am trezit în ambuteiaje în toată regula, marea majoritate fiind cauzate de câte o porţiune de noroi sau vreo creangă amărâtă căzută la pământ. Îmi venea să râd, cu un an în urmă o băltoacă era tot ce-şi dorea lumea, acuma.. pauză, “FRÂNĂ!”, coborât eventual de pe biclă şi ocolit încet să nu ne stropim… doar avem echipamentele de duminică nu?

După ieşirea din Băneasa lucrurile au început să fie mai faine şi pedalarea a fost foarte faină. Vântul care bătea din când în când mi-a adus aminte de tura de mare şi ţinând un ritm oarecum constant m-am trezit la Ghica. Acolo după o pauză de portocale, geluri şi apă…. multă apă, am luat-o uşurel din loc. Pe coborârea de la palat (singura coborâre faină a traseului) o tanti a reuşit să mă trezească din starea mea zen când, pe la jumătatea pantei s-a hotărât să se oprească şi să coboare pe lângă bicicletă, dar pe mijlocul aleii… Am reuşit să o evit oarecum la limită şi m-am pus pe pedalat.

Tot ca o comparaţie cu anul trecut, la un moment dat chiar m-am plictisit şi mi-a părut rău că nu mi-am luat şi căştile pentru a da drumul la muzică… pe aceeaşi porţiune de drum unde anul trecut mărşăluiam înjurând cu bicicleta-n spinare… şi asta în timp ce pedalam pe foaia mare şi cu un pinion mai spre cel mic…

Cursa superbă, peisajele super faine, vremea super… nimic care să-mi strice cursa… când, pe unul din dâmburile de la marginea unei păduri, un concurent forţează urcarea pentru ca apoi odată ajuns în vârf să se sperie şi să coboare de pe bicicletă, eu frânez în spatele lui şi o altă concurentă nu mai apucă să mai oprească… decât în mine. Nimic tragic doar că instant m-au apucat crampele musculare la ambele picioare si preţ de aproape 15 minute n-am fost în stare nici măcar să merg pe jos. Cu greu apoi am reuşit să mă urc iar pe biclă şi să revin scrâşnind din dinţi şi înjurând la ritmul menţinut anterior, iar după vreo 4-5 km au trecut şi crampele.

Apoi până la final am reuşit să-mi menţin ritmul constant, fără să exagerez, dar se pare că mersul pe cursieră îşi spune cumva cuvântul pentru că am depăşit mulţi concurenţi care abia trăgeau pentru a avea o viteză cât de cât ok pe când eu pedalam undeva la 75% din potenţial. Probabil dacă aş fi avut mai mult tupeu să mă bag în depăşiri pe potecile înguste, reuşeam să termin mult mai repede, aşa am stat după câte un concurent care nu putea de exemplu să-şi schimbe vitezele decât cu bicicleta oprită sau după câte unul care abia-şi găsea suflul să dea la pedale.

După singura porţiune (scurtă de altfel) de push-bike, în mijlocul pădurii, exact în zona cu concentraţia cea mai mare de urzici şi poteca cea mai îngustă am reuşit să am şi singurul incident tehnic, lanţul meu sărind cu spor după foaie blocându-mi total bicicleta. Aşa cum niciodată nu voi fi în stare să fac pe cablul de la căşti nodurile pe care le face buzunarul meu de la blugi, nu voi fi asemenea în stare să înfăşor la fel un lanţ aşa cum a făcut-o pedalierul meu. Cu patent, şurubelniţe şi un bolovan pe post de ciocan, după încă vreo 15 minute pierdute, asudat, nervos şi urzicat zdravăn, am reuşit să repun lanţul la loc pe foaie când deja calculam la ce oră voi trece linia de sosire cu bicicleta-n cârcă.

Nu ştiu dacă din cauza oboselii (pe care o simt parcă mai tare acum chiar şi după două zile decât am simţit-o atunci) ultimii patru kilometri mi s-au părut a fi cei mai grei din tot concursul. Pedalam pe arătura din pădure cu un ochi pe jos iar cu celălalt căutând indicatorul care mă mai izbăvea de încă un kilometru. Poate că doar psihicul a fost de vină, însă atunci când am dat de asfalt am simţit că am terminat cursa iar picioarele mele au explodat parcă pe pedale. Simţeam că din momentul ăla pot pedala încă 200 de kilometri fără oprire când după un viraj m-am trezit parcă dintr-un somn adând… la linia de sosire.

Nu-mi ştiu încă timpul petrecut pe traseu (am pornit la un moment dat înainte de start Endomondo dar mi-am adus aminte să-l opresc abia după ce am primit diploma şi tricoul) dar oricum sunt sigur că am terminat în timpul pe care mi l-am propus şi anume mai puţin de patru ore. E adevărat, aceast timp era propus în varianta cu pădure udă.

Despre concurs nu mai am probabil prea multe de spus. Despre organizare… da. Mi se pare că de la an la an Prima Evadare este  poate singurul eveniment care creşte constant din punct de vedere calitativ. Totul merge ceas din momentul adunării la MŢR pentru pachetul de concurs şi până la final. Ce ţine de bunul simţ al participanţilor şi uneori de orgolii şi frustrări… nu mai pot ei controla aşa că n-are rost să pomenesc p-aici. Alt plus faţă de ediţiile trecute este organizarea şi viteza voluntarilor. Marcajele… impecabile ca şi anul trecut, nu cred că poate cineva să rateze vreunul. Sponsorii şi-au făcut treaba, la fiecare punct de alimentare apa a fost suficientă (cel puţin până am trecut eu), fructele asemenea iar “stăpânii prafurilor” au avut grijă ca bidoanele noastre să nu rămână fără soluţii ajutătoare în cea mai mare viteză.

Acum, după 48 de ore stau încă şi mă minunez cum au reuşit 55 de km de pedalat pe câmpuri la nivel mediu să-mi facă muşchii mai zob decât 200 km de şosea… şi asta fără să fi băgat la un nivel similar… Nu ştiu dacă voi reuşi curând să-mi schimb bicicleta (pe de-o parte) şi să pot participa la un maraton MTB pe lună, însă Prima Evadare rămâne pentru mine mai mult decât un concurs, este locul unde te întâlneşti să te întreci cu prietenii, este locul în care se leagă prietenii, se ard calorii în grup (sună interesant nu?) şi la final (îmi place mie să cred) toată lumea pleacă mulţumită acasă.

Cred că Prima Evadare a devenit un etalon al curselor de ciclism pentru mase, iar cei implicaţi ridică de la an la an ştacheta tot mai sus. Pe de altă parte, dintre participanţi cred că în fiecare an se vor găsi oameni care după ce dau de gustul pământului la Prima Evadare se apucă serios de acest sport şi ajung în timp să participe cu rezultate bune la cursele de MTB.

Le mulţumesc lui Titel Leontin şi lui Teo Ciontu pentru fotografii.

Mai jos un film făcut duminică, în care se “simte” atmosfera de “Primă Evadare”.

Cancerul este un cuvant, nu o sentinta.


Anul acesta, la Transmaraton il sustin pe Catalin Toda

Articole asemănătoare:

• După Prima Evadare
• Micile plăceri uitate.
• Încă o dovadă de eficiență în trafic
• A fost și Ciclopromenada nocturnă 2
• Mândru că sunt țăran!

{lang: 'ro'}

Ieri am primit jucarie noua:

SSH@NetIron MLX-4 Router#show module

Module Status Ports
M1 (left): NI-MLX-MR Management Module Active
M2 (right): NI-MLX-MR Management Module Standby (Ready State)
F1: NI-X-HSF Switch Fabric Module Active
F2: NI-X-HSF Switch Fabric Module Active
F3:
S1: NI-MLX-10Gx8-M 8-port 10GbE (M) Module CARD_STATE_UP 8
S2: NI-MLX-1Gx20-SFP 20-port 1GbE-100FX Module CARD_STATE_UP 20
S3: NI-MLX-1Gx20-GC 20-port 10/100/1000 Copper Module CARD_STATE_UP 20
S4:

Are Cisco feel, se configureaza la fel cu cateva mici exceptii cosmetice. Face zgomot ca un GSR :))

Zvonul de care vă spuneam săptămâna trecută a fost confirmat: compania Planetary Resources se pare că dorește într-adevăr să aducă pe Pământ metale prețioase din asteroizi. În continuare planul lor pare desprins din povești SF, dar are mari șanse să devină realitate din trei motive:

• au un plan pe termen lung, detaliat și realist
• compania este sprijinită de ingineri serioși și finanțată de o mână de miliardari cu spirit de aventură
• președintele (și în același timp și inginerul șef) al companiei a declarat că nu profitul imediat este principalul obiectiv.

Planul acestora pentru mineritul (exclusiv robotic) al asteroizilor se împarte în 3 etape și urmărește două resurse importante: apa și metalele prețioase (platinice) împreună cu reducerea costurilor explorării spațiale. Un asteroid de 1.5 km poate conține mai multă platină decât toată cantitatea prelucrată pe Pământ până în prezent (2.9 mii de miliarde de dolari). Să le luăm pe rând.

Prima etapă presupune lansarea unui număr de telescoape spațiale (Arkyd 100) în următoarele 24 de luni, care să formeze o platformă de observare a cerului, pentru a identifica asteroizi, viitoarele ținte ale proiectului. Telescoapele vor fi de mici dimensiuni (40 x 40 cm) și vor fi plasate pe orbita joasă de rachete deja existente (Atlas, Delta, Ariane, Falcon 9) și vor împărți probabil costurile cu alte încărcături convenționale. Vor putea fi folosiți pentru observații asupra Pământului dar și pentru prospectarea asteroizilor. După o perioadă de observații se vor identifica potențiali asteroizi, urmând ca o flotă de sonde, care vor colabora între ele pentru minimizarea riscului, să îi îndrepte spre aceștia. O grămadă de astfel de asteroizi trec destul de des prin vecinătatea Pământului, așa că nu ar trebui să fie dificil interceptarea unui dintre ei de către o astfel de sondă. Din punct de vedere al combustibilului folosit, va fi mai puțin costisitor decât un drum spre Lună, deci perfect realizabil. Sondele vor putea ateriza pe asteroid și vor putea trimite probe înapoi pe Pământ sau îl vor putea studia de la distanță compoziția, trimițând doar datele spre Pământ.

Arkyd 100, pe orbita Pământului

În a doua etapă, o nouă flotă de sonde cu propulsie proprie (Arkyd 200) vor fi trimise pe o orbită geosincronă pentru identificare ținetelor viabile. Abia apoi modelul Arkyd 300 va pleca spre acei asteroizi, dar nu pentru a începe operațiunile de extragere de metale prețioase, ci pentru prospectare și colectarea substanțelor volatile, precum apa, oxigen sau azot, creând pe suprafața asteroizilor adevărate depozite de materii prime. Identificarea asteroizilor-țintă se va face cel mai probabil până în următorii 10 ani. Spre exemplu, apa este esențială misiunilor spațiale, dar extrem de scumpă de adus în spațiu (aproximativ 20000 USD costă în prezent lansarea unui litru de apă pe orbită), iar cum unii asteroizi au acumulări de gheață, nu ar trebui să fie foarte dificil transformarea acesteia în apă și depozitarea sa. Comunicarea dintre probe și Pământ se va face probabil prin sisteme laser, aflate în studiu în acest moment (în colaborare cu NASA), reducând astfel dimensiunea și masa antenelor, reducând astfel costurile generale ale sondelor.

Arkyd 200

Abia în a treia etapă se va trece la exploatarea resurselor de apă și apoi de metale prețioase din asteroizi.

Indiferent de profitul obținut de pe urma acestor activități, cel mai mare câștig de care beneficiază fiecare persoană de pe această planetă este dezvoltarea abilităților de  manipula asteroizi. Vom învăța să ne apropiem de ei, să le atingem suprafața și în cele din urmă să le deviem orbita. Avem tehnologie pentru așa ceva, în sfârșit se întrevede și voința necesară pentru îmblânzirea asteroizilor, ceea ce crește destul de mult posibilitatea de a nu sfârși precum dinozaurii, impactul cu un astfel de obiect putând fi evitat. Doar stând cu mâinile în sân și sperând ca dacă îl bombardăm cu focoase nucleare nu face pericolul mai puțin real. Probabil vom fi nevoiți să îi alterăm traiectoria și nu putem face asta dacă nu începem să ne apropiem de un asteroid. Cu telescoape, cu sonde, cu cât mai multe nave și poate chiar și echipaje umane. Ăsta este, cred eu, cel mai mare câștig pe care îl va realiza Planetary Resources și de asta sunt extrem de entuziasmat de planurile lor. În sfârșit, niște miliardari vor să exploreze spațiul cosmic, pe banii lor, creați cu ajutorul nostru, într-un scop ce ne va afecta pe fiecare dintre noi. Bravo lor, nu pot decât să sper să li se alăture și alții, până la urmă existența noastră ca specie ar putea fi în mâinile unor aventurieri ca ei.

După multiple amânări cauzate de unele probleme ale softului instalat în computerul de bord, capsula Dragon, la bordul unei rachete Falcon 9, va pleca, sperăm, sâmbătă spre Stația Spațială Internațională în tentativa de a fi prima capsulă privată care se va cupla cu avanpostul orbital al NASA.

Spre deosebire de alte lansări SpaceX, de data aceasta NASA TV va transmite live nu doar evenimentul de vineri, dar și restul operațiunilor care vor urma (oricum nu aveau orarul plin de lansări proprii), de-a lungul mai multor zile în săptămâna ce urmează. Iată programul acestor transmisii (orele reprezintă ora locală a României), considerând că totul merge conform planului și că nu apar evenimente neprevăzute:

Vineri, 17 mai, ora 20:00, Conferința de presă dinaintea lansării, în care vor fi prezenți oficiali NASA și SpaceX.

Sâmbătă, 19 mai, ora 07:30 – 12:30, program destinat lansării capsulei Dragon. Lansarea va fi transmisă și pe site-ul SpaceX și este programată să aibă loc la ora 11:55.

Sâmbătă, 19 mai, ora  15:30: Conferință de presă post-lansare, transmisă de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, de unde are loc lansarea.

Luni, 21 mai, ora 09:30, emisiune dedicată survolului Stației Spațiale Internaționale, ocazie cu care va avea loc verificarea parametrilor capsulei Dragon.

Marți, 22 mai, ora 09:00, vom putea urmări în direct apropierea Dragon de ISS și cuplarea dintre cele două vehicule.

Miercuri, 23 mai, ora 13:00, emisiune dedicată deschiderii trapei capsulei de către echipajul de pe ISS și a ceremoniei de la bordul Stației Spațiale ce va urma acestui eveniment.

spring

green all over the place

only “high-end” tasks: as in…21st or 11th floor high, wonderful panoramic view of the city

love the new hotel, relaxing after a super interesting 100% techie, geeky day

I have something I miss everyday at home:

- a nice bathtub (which I am going to joyfully abuse with all the bubbles available)

- a sauna!

me happy

Că Alina Gorghiu organizează plimbări pe biclă faine e un lucru ştiut de toţi cei care au participat măcar o singură dată la “Burta Jos!”. Cei care nu au fost…. ar face bine să mă creadă pe cuvânt.

Aşa că ieri am pedalat iar la invitaţia Alinei la “VeloParlamentari în tandem 2.0“, acţiune care pe lângă faptul că şi-a dorit să dezmorţească bicicliştii urbani, ar fi trebuit să aducă cu picioarele pe pedale şi fundurile-n şea parlamentari invitaţi de blogări.

Că veni vorba de cuvânt, vorba aia din bătrâni (doar că bătrânii-s de pe-o insulă) cu “gentleman’s agreement” se aplică celor care au zis “Vin” şi au venit.
Da, în perioada asta programul (mai ales al celor implicaţi în politichie) este destul de încărcat. Cu toate astea, îmi vine relativ greu să cred că cei care n-au fost prezenţi (şi nu mă refer aici doar la politicieni) ar fi avut o idee despre programul lor personal înainte de a promite/scrie că vor veni (poate greşesc, dar îmi asum această greşeală).

Nu mă pricep eu la treburi d-astea, dar n-am reuşit să-nţeleg ce căuta numele lui Nicuşor Dan pe lista celor care ar fi trebuit să fie prezenţi, dar presupun că nici el (alături de mulţi alţii din aceeaşi listă) nu a înţeles.

Nu are rost să vorbesc prea mult despre cei care nu au venit. Nu are rost, oricare ar fi aceia.

Cei care merită notaţi sunt cei care deşi n-au fost poate în cea mai bună formă fizică, deşi poate au avut un program încărcat, au venit, au pedalat… s-au simţit bine (sper) şi au plecat la treburile lor.

Nu pot spune că-i cunosc pe cei care au fost pe lista afişată de Alina, pe unii nici măcar după nume, dară după faţă, dar, dintre puţinii pe care-i cunosc (şi cărora le mulţumesc pentru că ne-au fost alături) i-am văzut pe: Ludovic Orban, Cristian Ţopescu, Bogdan Diaconu şi un obişnuit al plimbărilor organizate de Alina Gorghiu – Theodor Paleologu.

Dintre “ai noştri” biciclişti mă bucur întotdeauna să-i revăd pe GeoBateŞaua (ieri fiind în formula family), cele două roţi ale bicla.ro – George Hari şi Bogdan Antohe, Andreea Toader, Ariel sau Teo Ciontu. Aceştia alături de cel puţin încă vreo 150 (nu le-am avut niciodată cu estimarea numărului de oameni prezenţi la evenimente) au pedalat între Herăstrău şi Izvor ieri.

Sper că ediţiile viitoare (sper să nu rămână un eveniment one-time) vom avea mai mulţi VeloParlamentari

Puţinele fotografii pe care am apucat să le fac pot fi văzute aici.

Cancerul este un cuvant, nu o sentinta.


Anul acesta, la Transmaraton il sustin pe Catalin Toda

Articole asemănătoare:

• Am dat “Burta Jos” şi a patra oară
• Am dat “Burta jos”
• Invitație la o plimbare… la șusea… la Mogoșoaia
• A fost și “Ziua fără mașina mea în orașul meu” – 2010
• A fost și Ciclopromenada nocturnă 2

{lang: 'ro'}

I am doing a lot of photography lately but I also didn't forget about graphics, the latest project I was involved lately was doing freelance work on a proprietary commercial project for creating storyboards). While is not Free software, it allows to leverage my experience from my old Fedora webcomic and even build upon some of the assets I developed as a follow-up. From a technology point of view, the project is cool as it uses SVG for its files, so once installed you can extend it easily with self-made graphics or with images from the Open Clip Art Library, for example.

Unfortunately the app is Windows-only, made with .NET, so I can't easily provide screenshots (I use Inkscape and Fedora for my part of the work), but here's an example image from the Storyboard That website (probably people will recognize the graphics style):

I spend almost all of my time in the Unix part of the world. I enjoy the wide open landscapes from Linux land. From time to time I have to take a trip into the Windows(TM) part of the world, with more frequent visits to a highly acclaimed place called ...

Last night I tweeted that I dislike podcast apps advertising playback speeds that are not the real ones. I feel like they are stealing my time. Imagine you have a 15 minutes break or you want to exercise for 15 minutes. You choose one episode whose playtime is around 30 minutes so you’re able to finish it. Surprise! That’s not going to happen, as what is written on the can as 2x is actually a completely different playback speed.

Two iOS podcast apps that are doing this are Instacast and Downcast. These are very popular iOS apps, so I assume that either nobody really cares about real playback speed or that there is some inherent iOS limitation that doesn’t allow them to do it or that podcast publishers are in some sort of coallition with app developers (maybe even Apple?) to disallow listeners to consume the podcasts at high speed.

Downcast comes with a wide range of speed options, but except the normal 1x, there rest are not real. Here is the conversion table for Downcast:

Conf speed	Real speed
0.5x	0.8x
1.25x	1.15x
1.5x	1.3x
1.75x	1.42x
2x	1.55x
2.5x	1.67x
2.75x	1.73x
3x	1.8x

Instacast comes with only 4 options: .5x, 1x, 1.5x, 2x. But once again, except the 1x, the rest of the playback speeds are not the real ones:

Conf speed	Real speed
0.5x	0.75x
1.5x	1.25x
2x	1.5x

In conclusion, don’t rely on your podcast app to estimate the time spent listening to the podcast.

Radu: this is the shit http://gen.lib.rus.ec/ inlocuitorul library.nu
Claudiu: oh yeah baby, era o chestiune de timp
Radu: fucking russians
Claudiu: o sa fiu mare cand o sa-mi vad un articol piratat

When dumping a set of photos from Vienna I promised I optimize a few of them as wallpapers, today is the time do deliver. You can use them freely. (click for full-size view)

Bonus: Supermoon

Also while in Vienna I encountered the supermoon (the big full moon, 14% bigger, which happens very rarely), I caught a picture with the best my gear can deliver (70-200 lens with an X1.4 zoom adapter on an APS-C sensor) at 100% zoom level, free for re-use.

Bonus: Graffiti

While wandering around Vienna I saw this anarchist graffiti which I think is meaningful and more applicable in those days: when a system is broken so badly, there is no chance to repair it, then nuke it from the orbit.

PS: unrelated, when preparing the pics above, my Fedora desktop gave a "Windows moment" - the mouse cursor changed the shape to "wait", trying to make that go away and get a normal "arrow" pointer, I closed a very busy web app. As nothing good happened, closed GIMP where I worked on the pics. Then the entire X.org sesion crashed to a black screen (together will all my open apps) and the desktop restarted itself.

reading today…

Risks

Assumptions

Issues

Dependencies

face palm !!!

ATK, o corporație americană din Top 500 Forbes, cunoscută pentru construcția boosterelor cu combustibil solid ale navetelor spațiale (după achiziția companiei Thiokol), a anunțat ieri că va dezvolta un sistem complet pentru accesul la orbită. Asta înseamnă nu doar o rachetă, de care știam deja, dar care nu a prea fost în centrul atenției în ultimul timp, ci și o capsulă pentru un echipaj uman. Dacă va fi așa, va fi a doua companie, după SpaceX, care își dezvoltă un sistem complet, integrat, pentru lansarea astronauților americani la orbita terestră. Și să nu uităm că boosterele navetelor spațiale erau refolosibile, calitate care probabil va fi păstrată și de prima treaptă a viitoarei rachete Liberty.

Și nu avem motive să punem la îndoială planul ATK, pentru că nu este vorba despre visurile unui miliardar excentric ci despre o corporație cu activități serioase în domeniul explorării spațiului (și nu numai). ATK promite că prețul unei lansări pentru NASA va fi mai mic decât taxa percepută în acest moment de Rusia pentru folosirea capsulei Soyuz de către astronauții americani (și europeni), care este undeva în jurul sumei de 50 de milioane de dolari pentru un bilet dus-întors pe orbita joasă a Pământului.

Având deja experiență acumulată în timpul programului STS (navetele spațiale americane) și în primele faze din programul Constellation, ATK pornește deja cu un avantaj enorm: va refolosi tehnologiile testate deja, racheta Liberty fiind derivată dintr-un booster al navetei spațiale. Dacă aceste boostere aveau 4 segmente, se pare că Liberty va avea 5 segmente, fiind astfel mai înaltă, și va continua cu o a doua treaptă, construită de europenii de la Astrium, identică cu prima treaptă a rachetei europene Ariane V, propulsată de motorul (cu combustibil lichid) Vulcain 2. Diametrul treptei este de 5.4 metri și acesta are o lungime de 31 de metri. Includerea treptei rachetei Ariane reprezintă o inovație față de modelul Ares-I original, inginerii de la ATK sperând ca astfel să rezolve unele probleme pe care modelul original se pare că le-ar fi avut cu vibrațiile prea mari generate în timpul lansării.

Naveta spațială + Ariane V = Liberty?

Tot 5 segmente derivate din SRB (solid rocket boosters) trebuia să aibă și racheta Ares I, însă renunțarea la întregul program Constellation a însemnat și renunțarea la această rachetă. ATK nu și-a aruncat însă notițele și va continua să dezvolte o platformă care, până la urmă, va fi disponibilă tot pentru NASA. Ariane I-X, o variantă preliminară pentru Ariane-I, avea să fie lansată în octombrie 2009, dar câteva luni mai târziu, programul care trebuia să aducă din nou astronauți pe Lună avea să fie suspendat de administrația de la Casa Albă, deoarece “se afla pe o direcție ne-sustenabilă”.

Planurile pentru racheta Liberty erau cunoscute de ceva vreme, însă până în aceste zile ATK nu ș-a afirmat clar intențiile de a avea și o capsulă pentru echipaj. Iar toate acestea, în cadrul unui contract de colaborare cu NASA, însă fără nici un cent din bani publici, pentru că ATK nu participă la competiția CCDev de care beneficiază celelalte companii care plănuiesc să ofere accesul astronauților americani la spațiul comsic. Folosind materiale moderne, ATK speră se dezvolte o capsulă performantă, mai ușoară decât contracandidatele sale.

Și pentru că nici un sistem de lansare a unui echipaj uman pe orbită nu este complet fără măsuri de siguranță, Liberty va conține și așa numitul MLAS (Max Abort Launch System), derivat tot din rămășițele programului Constellation, un sistem care va îndepărta capsule echipajului de rachetă în cazul unei situații critice în primele faze ale lansării.

Așa ar arăta Liberty pe rampa de lansare

Dacă totul decurge conform planului, conform ATK, vom avea prima lansare cu echipaj uman în 2015, urmând ca misiunile pentru NASA să înceapă din 2016. Lansările vor avea loc de la Centrul Spațial Kennedy, de pe rampa de lansare 39B. Ultima lansare de pe această rampă a fost a navetei spațiale Atlantis în ultima misiune din cadrul programului, STS-135.

Competiția directă dintre SpaceX și ATK a început. Avem de-a face cu o nouă cursă spațială, pe distanță mai scurtă și cu alți actori, dar să încercăm să ne bucurăm de faptul că tot mai mulți antreprenori vor să ajungă în spațiul cosmic. Iar asta nu poate fi rău, pe termen scurt, mediu și lung.

A full rewrite of the Java classees with core api and classes and that is what Microsoft "suffered" with the C# Yes C#/.net combo is a bad rewrite of the Java language with COM api and all the unportable DirectX included https://www.eff.org/deeplinks/2012/05/oracle-v-google-and-dangerous-implications-treating-apis-copyrightable