revistaforumwikiarea51planetlinuxfestgalerie fotochatftp rss
 

joi 21 august 2014

Răzvan-Teodor Coloja

Sociology 101 – Curs Berkeley

joi 21 august 2014, 22:57

Uncategorized  Durkheim  Marx  sociologie  Weber 

În ultimele săptămâni m-am uitat la un curs de sociologie al celor de la Berkeley. Cursul era în format video, filmat în 2012 şi pus pe YouTube pentru studenţii care se întâmpla să rateze unul dintre ele la facultate. 26 de episoade a câte 50 de minute fiecare. Cursul e predat de Ann Swidler, o încântătoare doamnă cu talent oratoric. Mă aşteptam la mai multe de la el, să aflu mai mult despre conceptele-cheie din sociologie, dar am găsit şi destule puncte interesante. Mai jos aveţi câte un rezumat al fiecărui curs.

Cursul 01

0684836327-2Tratează ”Sinuciderea” lui Emile Durkheim şi vorbeşte despre cum protestanţii se sinucid mai rar decât creştinii catolici. Asta deoarece protestantismul le spune oamenilor să se bazeze mai mult pe propria lor judecată decât pe ceea ce le spune preotul, ergo nu au un suport exterior pe care să se bazeze în caz că au gânduri negre. Evreii şi catolicii sunt mai dependenţi de autoritate şi li se spune mai des ce să gândească.
Următorul punct este sinuciderea egoistă şi ni se spune cum oamenii căsătoriţi sunt cumva protejaţi în faţa sinuciderii deoarece au pentru ce trăi (alţii). Cele mai predispuse la sinucidere sunt persoanele singure; până şi văduvele sunt mai puţin predispuse la sinucidere decât acestea pentru că au un trecut familial şi în special dacă au copii pe care-i lasă în urmă. Sinuciderea egoistă în viziunea lui Durkheim este să nu ai pentru ce trăi aparte de propria ta persoană.
Sinuciderea anomică (anomic = pierderea regulilor, fără reguli) există în societăţi care trec prin schimbări rapide, cum ar fi crize financiare sau creşteri economice rapide. Societatea ne reglementează aspiraţiile iar când aceste reguli dispar, apare sinuciderea anomică.

Cursul 02

La începutul celui de-al doilea curs se vorbeşte despre cum societatea oferă integrare şi reglementare prin solidaritate socială. Se vorbeşte despre conceptul de ”solidaritate mecanică” şi cel de ”solidaritate organică, ambele preluate de la Durkheim.
Solidaritatea mecanică are loc atunci când oamenii aderă la un comportament comun, la o normă comună. În neuroştiinţe conceptul este reprezentat de neuronii-oglindă: priveşti pe cineva făcând ceva şi prin urmare înveţi să faci la rândul tău acel lucru. Durkheim numeşte asta ”conştiinţă colectivă”. În societatea modernă avem diviziunea muncii aşa că oamenii nu sunt atât de asemnănători precum prevedea Emile Durkheim.
Solidaritatea organică – precum organele din corpul uman, părţile sunt interdepedente.
Cursul continuă cu o discuţie despre ”Formele elementare ale vieţii religioase” a aceluiaşi Durkheim şi despre distincţia dintre sacru şi profan care alcătuieşte baza oricărei religii. Se intră puţin pe tărâmul antropologiei şi se vorbeşte despre cum societăţile sunt grupuri care împart un simbol sacru.
La finalul acestui al doilea curs m-am pus să citesc ”Formele elementare ale vieţii religioase” ca să înţeleg mai bine ce voia doamna Swidler să spună când făcea referire la sacru şi profan. Durkheim argumentează că elementul comun al religiilor nu este credinţa într-o divinitate (dând exemplu budismul) şi nici seria de ritualuri pe care oamenii o practică în conjuncţie cu ea. Elementul comun este diferenţa dintre sacru şi profan, linia care desparte aceste două concepte. Fiecare religie are elemente sacre şi elemente profane iar Durkheim analizează triburi aborigene cosiderându-le prototipul religiilor moderne.

Cursul 03

bcdf909bd5366729a7bd31f2474a723fO temă recurentă în scrierile lui Durkheim este faptul că natura umană este duală. Pe de-o parte avem viaţa normală, adunatul de mâncare, eu-l normal. Pe partea cealaltă avem experienţa care te învăluie şi doboară, acel ”mă simt cuprins de divin”, un ”eu” animat de colectiv, un ”eu” care e parte a ceva important. Această ultimă parte este numită ”efervescenţă colectivă”.
Izolarea socială nu poate fi dusă în spinare de fiinţele umane iar contactul social este ceea ce ne mişcă, ne animează. Tot din acest curs aflăm că fiecare comunitate are un simbol faţă de care-şi arată devotamentul, fie el totem, fie cruce. Societatea modernă are respect faţă de individ iar individul e sacru, şi aici intervine o problemă. Deoarece societatea îţi spune că individul e sacru, tot restul este coborât cu o treaptă.
Cursul continuă cu o discuţie despre instituţii. Toate instituţiile sunt supuse reviziunii dar avem obiceiul să le vedem ca fiind de neschimbat. Ca o definiţie, instituţiile sunt ”a pattern of expected action of individuals or groups enforced by social sanctions”. Instituţiile au mai multe părţi componente.
Prima parte componentă este cea cognitivă, care se ocupă de legi şi regulamente. Ca de exemplu în şah, care crează reguli şi roluri (rege, regină, nebun, pion) sau în căsătorie unde – din nou – avem reguli care o constituie şi roluri (soţ/soţie).
A doua componentă este cea regulativă/legislativă şi are în vedere recompensele şi pedepsele care dau posibilitatea legilor să se înfăptuie.
A treia componentă este cea normativă care cuprinde codurile morale.

Cursul 04

Se vorbeşte despre instituţiile de bază care sunt Piaţa şi Statul. Instituţiile crează roluri: profesor/elev, doctor/pacient, cumpărător/vânzător. Legile morale se ataşează acestor roluri, cum ar fi faptul că un profesor n-ar trebui să favorizeze anumiţi elevi ai clasei.

Cursul 05

Cursul este singurul care lipseşte de pe YouTube dar din cursul 06 am dedus că studenţilor li s-a prezentat aici experimentul lui Millgram.

Cursul 06

ce504c7ee933f7

Experimentul lui Millgram

Discuţia este despre conformitate şi experimentul lui Millgram. Pe scurt, experimentul Millgram presupunea existenţa unui ”om de ştiinţă” care superviza un subiect naiv (naiv în sensul că nu avea cunoştinţă de faptul că anumite variabile sunt măsurate în cazul său), subiect care era rugat să pună o serie de întrebări unui actor legat la un complex echipament electric. Ori de câte ori actorul răspundea greşit, subiectul naiv trebuia să-i aplice un şoc electric. Cu cât se progresa mai mult în experiment, cu atât presupusul şoc electric era mai puternic. Scopul experimentului Millgram era să observe în ce măsură oamenii obişnuiţi se conformează în faţa unei autorităţi (în acest caz ”omul de ştiinţă”) chiar dacă erau ei înşişi instrumente care provocau durere. Pe scurt, în jur de 60% dintre subiecţi au dat dovadă de conformitate.

Cursul 07

Se vorbeşte despre socializare şi cele două tipuri de socializare: passive learner vs. active seeker. Printre modelele unui ”passive learner” se numără condiţioarea, îndoctrinarea şi imitaţia.

Cursul 08

Se vorbeşte scurt despre conceptul de ”habitus” al lui Bordieux. De pe Wikipedia, ca să nu mai tastez eu: ”Habitus refers to the lifestyle, values, dispositions and expectations of particular social groups that are acquired through the activities and experiences of everyday life.
Există trei discuţii cu privire la conceptul de socializare:

  • Unitar vs. Modular
  • Profund vs. Superficial
  • Durabil vs. Maleabil

Aflăm că între vârsta de 15-25 de ani reţelele neuronale sunt încă în formare şi că experienţa poate afecta ADN-ul. Că stresul ”in utero” poate altera modul în care stresul te afectează.

Cursul 09

Identitatea de gen (gender identity) este o transformare socială iar identitatea sexuală este prescrisă de societate. Prin urmare un copil poate decide de mic dacă vrea să fie băiat sau fată, chiar dacă are alt set de organe sexuale. Tot prin urmare unii băieţei se joacă mai mult cu păpuşile iar unele fetiţe refuză să îmbrace rochiţe. Socialul este cel care împinge aceşti copii în direcţia sexului lor, unindu-i în grupuri de fetiţe şi băieţi care observă că cei din grupul lor urmează un anumit cod vestimentar (băieţii nu se îmbracă în roz, de exemplu) şi au anumite obiceiuri caracteristice unui anumit gen.
Tot din acest curs aflăm că femeile sunt mai bune când vine vorba de primit o educaţie.

Cursul 10

Aflăm că femeile aprobă mai des decât bărbaţii şi au nevoie de mai multe asigurări. Bărbaţii în schimb sunt sceptici în a cere ajutorul altora şi preferă să se descurce singuri.
Altruism – femeile sunt în ceneral mai puţin predispuse să-i ajute pe alţii, dar asta e pentru că de cele mai multe ori sunt fie incapabile să o facă, fie prea speriate să o facă.
Agresiune – femeile sunt mai puţin agresive decât bărbaţii dar studiile au arătat că în condiţiile în care nu există teama de ostracizare socială ori pedeapsă, pot fi la fel de agresive ca şi respectivii bărbaţi.
Empatie – expectanţele pe care alţii le au modulează cât de empatici sunt bărbaţii şi femeile. Dacă sunt neobservaţi direct, bărbaţii sunt la fel de empatici ca femeile. Dacă sunt observate, femeile se declară ca fiind mai empatice decât bărbaţii.

Cursul 11

Bărbaţii sunt mult mai devastaţi de despărţirile din cuplu decât femeile. Totodată, sunt mai puţin interesaţi de ceea ce vor femeile. Femeile sunt mai deprimate decât bărbaţii deoarece se lasă mai uşor afectate de ceea ce li se întâmplă altora. Femeile comunică mai eficient decât bărbaţii. În partea a doua a cursului discuţia alunecă spre stratificare socială şi conceptul de clasă.

Cursul 12

Se vorbeşte despre mobilitate socială. Studiile arată că există o corelaţie de .405 între locul de muncă al tatălui şi cel al fiului. Cu alte cuvinte, există o probabilitate destul de mare ca fiul să aibă acelaşi loc de muncă cu tatăl său. Studiile arată totodată că, cu cât primeşti mai multă educaţie, cu atât mai multe şanse ai de a găsi un loc de muncă decent.

Cursul 13

Sesiune de întrebări şi răspunsuri pentru parţial.

Cursul 14

De ce există inegalitate socială? Se vorbeşte despre teoria stratificării sociale şi despre cum poziţiile sociale în societate sunt inegale.

Cursul 15

max_weber_2

Max Weber

Teoria clasei sociale a lui Max Weber. Când şi în ce condiţii vor forma oamenii grupuri pentru a-şi urmări interesele comune în loc să intre în competiţie unul cu celălalt ca indivizi? Clasa este un fenomen economic. Clasa egal ”common determenants of life chances in a market”. Reputaţia colegiului Berkeley este dată drept exemplu de ”determenant of life chances”.
Există trei tipuri de piaţă: piaţa de credit, piaţa de bunuri şi piaţa de muncă.
Clasele s-au format din cauza conflictului de clasă. Clasele nu sunt mereu grupuri ci potenţiale grupuri. Grupurile de status sunt grupuri concrete (italienii americani, brahmanii, oamenii bronzaţi).

Cursul 16

Marx – O teorie dialectică a istoriei.
Care sunt forţele care pun în mişcare schimbarea istorică? Forţele din istorie generează un opus al acestora. Modul de producţie este o formă de cooperare socială. Orice mod de producţie este un mod de cooperare socială şi totodată o formă de exploatare. Un grup îl domină pe un altul şi-l pune la muncă.
Forţele de producţie – alcătuite din maşinării dar şi din sisteme (cum ar fi acrii de pământ, dreptul la proprietate asupra pământului, legile, religia, cultura, sistemul politic).
Clasele lui Marx. Un mod de producţie crează noi forţe de producţie în cadrul lui. Aceste noi moduri de producţie devin tot mai puternice până ce vechile moduri de producţie intră în conflict cu primele. Acest conflict, conform lui Marx, este unul între două clase.
În ultima parte se vorbeşte puţin despre sistemul feudal, şerbi şi vasali, pământ şi nevoia de producţie.

Cursul 17

Întrebarea cursului este ”de ce se răscoală proletariatul?”. Avem proletariatul, avem burghezia (care este clasa de mijloc, capitalistă). Şerbii nu s-au răsculat deoarece erau dependenţi de pământul pe care îl lucrau. Se vorbeşte despre teoria alienării a lui Marx şi despre cum capitalismul va decădea în marile crize financiare.

Cursul 18

Care este acel lucru pe care grupurile dominante îl pot monopoliza? Influenţa asupra unor alţi oameni este unul dintre ele. Conversia bunurilor materiale în relaţii. Bunurile materiale sunt perisabile dar relaţiile sunt durabile. A avea o cireadă de vaci înseamnă a fi expus riscului de a-ţi vedea cireada decimată de boală şi foamete. A înstrăina însă parte din ea unei rude sau altuia alcătuieşte relaţii durabile cu acea persoană.
Capitalul cultural este transmisibil. Banii se epuizează, îi dai şi rămâi fără ei, dar capitalul cultural este transmisibil fără a se pierde. Educaţia, gusturile muzicale ale păriţilor, arta – toate acestea sunt mai valoroase deoarece nu le pierzi odată ce le transmiţi mai departe.
Conform lui Bordieu, mare parte din skill-urile de care ai nevoie în şcoală nu o înveţi în şcoală ci acasă. De aceea, cei cu părinţi educaţi sunt mai avantajaţi decât cei fără părinţi educaţi. Revenind la capitalul cultural, acesta nu doar că este transmisibil dar nu se diluează.

Cursul 19

387210-SchoolEducation-1338522256-777-640x480Fac şcolile să crească oportunitatea? Conform unor studii, educaţia cotează enorm dar calitatea şcolii mai puţin (1-3%). Background-ul social contează mai mult decât calitatea şcolii. Asta deoarece dacă mergi la un liceu slab, va trebui să fii printre primii 5% ca să fii ales să urmezi un colegiu de prestigiu. La fel, tot printre primii 5% va trebui să te situezi şi dacă urmezi un liceu de prestigiu. Între cele două procente de 5% există o foarte mică diferenţă deoarece participanţii ambelor ajung la facultate.
Conform studiilor, diferenţa în educaţie se vede pe parcursul vacanţei de vară. Copiii din medii cu părinţi educaţi îşi menţin sau chiar îmbunătăţesc cunoştinţele pe parcursul verii, asta deoarece părinţii lor câştigă îndeajuns încât să aibă timp de ei şi de educaţia lor în cadrul familiei. Copiii din medii defavorizate în schimb stagnează sau regresează pe parcursul vacanţei de vară deoarece părinţii lor au probleme de familie, lucrează mai mult (deci petrec mai puţin timp cu ei), au dificultăţi materiale. Aşa se face că atunci când următorul an şcolar începe în toamnă, unii sunt mai pregătiţi decât alţii să meargă mai departe. Unii găsesc dificilă acomodarea, alţii mai uşoară.

Cursul 20

Se vorbeşte din nou despre Weber. Odată ce eşti credincios (din punct de vedere religios), problemele lumii par mai apăsătoare. Se vorbeşte despre credinţa în reîncarnare, dualismul din zoroastrism (un spirit bun şi unul rău, mereu în război) şi predestinare. Se vorbeşte despre lutheranism şi calvinism. Luther s-a răsculat împotriva Bisericii Catolice, era un călugăr terifiat de damnare şi a încercat să devină perfect pentru a-şi câştiga mântuirea. Într-o zi Luther are o revelaţie: doar Dumnezeu poate acorda salvarea iar omul nu ar trebui să încerce să-l momească pentru a o primi. Actele Papei sunt dintr-o dată un sacrilegiu deoarece oamenii nu pot oferi salvarea în locul lui Dumnezeu. Luther formează Biserica Lutherană al cărei crez este că omul trebuie să aştepte ca Dumnezeu să acorde salvarea şi nu să-L forţeze pe Dumnezeu să i-o dea.
Calvin crede că singurul mod de a-L înţelege pe Dumnezeu este prin doctrina predestinării. Şi aici intervine din nou sociologia lui Weber care vorbeşte despre dovada salvării. Oamenii pot afla cine e demn de salvare şi cine nu prin modul în care-şi conduc viaţa şi – implicit – afacerile. Astfel, doctrina predestinării dă naştere adevăratului capitalism. Dovada salvării tale stătea în comportamentul tău iar asta le-a dat oamenilor un motiv să lucreze într-un mod sistematic şi ordonat. Asta a dus la capitalismul adevărat deoarece clădirea unei afaceri de la zero devenise mai importantă decât a cheltui banii (ceea ce te făcea un om risipitor şi implicit nedemn de absolvire). Banii erau reivestiţi în afacere în loc să fie cheltuiţi, totul datorită eticii protestante.

Cursul 21

Ideea e ”etos” şi întrebarea ”de ce dăinuie etosul mai mult decât ideile?” Se vorbeşte despre Clifford Geertz şi individualismul tipic american. Se vorbeşte despre cum majoritatea oamenilor se nasc în organizaţii sociale.

Cursul 22

american-flag-2a2Conceptul de ”inegalitate”. Ni se spune că americanii pun valoare pe inegalitate deoarece fără sistemul de recompensă al inegalităţii oamenii ar lucra mai puţin. Acolo unde grupurile din societate sunt inegale, copiii sunt cei care o duc cel mai rău. Pentru femeile care au o educaţie slabă (diplomă de liceu sau mai puţin de atât) bărbaţii în aceeaşi poziţie nu sunt satisfăcători deoarece nu vor putea să obţină un job bun. De asemenea, divorţul e mult mai probabil să se întâmple în cuplurile mai puţin educate decât în cele educate. Cu cât mai educaţi sunt oamenii cu atât mai probabil că vor forma un cuplu stabil. În plus, majoritatea oamenilor educaţi au copii după vârsta de 30 de ani când au deja un job stabil, o facultate terminată şi au condiţiile optime pentru creşterea unui copil.

Cursul 23

Teorii şi metode ale studiului puterii.
Conceptul de ”putere” este greu de studiat. În mare, puterea se defineşte ca a convinge pe cineva să facă un lucru pe care n-ar dori să-l facă. Se pune întrebarea ”ce ar trebui să observăm ca să vedem puterea?” Puterea este distribuită în general în mod inegal.
Există patru abordări cu privire la studiul puterii:
1. Teoria Puterii Elitei
Îşi are baza în societatea democratică americană. Puterea aparţine unei elite de dimensiuni reduse. Oameni care fac parte din acelaşi grup social, se cunosc între ei, copiii lor urmează aceleaşi şcoli, fac parte din cluburi selecte. O critică a Teoriei Puterii Elitei este cea care afirmă că această teorie nu arată cum este puterea exercitată ci doar arată că este acolo.
2. Teoria Pluralistă
Propune studierea puterii prin studierea deciziilor pe care puterea le ia. Se urmăreşte identificarea celor care pot influenţa deciziile. Diferite grupuri şi diferiţi indivizi deţin puterea în diferite zone. O critică a Teoriei Pluraliste este cea care afirmă că nu poţi studia deciziile care nu sunt duse la bun sfârşit, ci doar pe cele finalizate, ori o mare parte din putere este exercitată înainte de rezolvarea unei probleme.

Cursul 24

karl_marx

Karl Marx

Se continuă discuţia despre Teoria Pluralistă şi se afirmă că puterea în SUA este extrem de fragmentată.
3. Teoria Marxistă (de Clasă)
Conform acesteia, puterea serveşte clasei capitaliste. Ideea asupra căreia trebuie să te concentrezi este cine este cel ce beneficiază de pe urma deciziilor luate. Totodată trebuie să analizezi ce alternative ar fi putut fi înfăptuite.
Pe parcursul acestui curs ni se spune că triumful conservativismului este că, capitalismul nereglementat este un pericol la adresa capitaliştilor. Statul reglementator este benefic capitalismului. Se dă exemplul companiilor care au unit oraşele americane prin şine de tren. Fiecare astfel de companie avea propriile standarde, ceea ce a rezultat între distanţe diferite între două şine paralele, vagoane de diferite mărimi şi imposibilitatea concurenţilor de a folosi şinele competiţiei. S-a intervenit printr-un corp de reglementări care a impus un standard comun, ceea ce la rândul lui a dus la scăderea preţului biletelor, unirea mai bună a oraşelor şi la un standard comun ce putea fi folosit de toată lumea.
Marx afirma că, inevitabil, capitalismul se va auto-distruge, dar nu a luat în calcul aceste organisme reglementatoare care menţin capitalismul pe linia de plutire.
4. Teorii Instituţionale ale Puterii
Regula spune că dacă A are putere asupra lui B, cu cât puterea lui A este mai mare, cu atât puterea lui B este mai mică. Cu alte cuvinte, dacă A deţine 80% din putere, B va deţine 20%. Ceea ce această teorie explică este faptul că mai există şi o altă dimensiune a puterii, şi anume cea care permite ca lucrurile să fie înfăptuite.
Se dă un sistem politic disfuncţional ca cel din Haiti-ul anilor 50-60 când Papa Doc Duvalier deţinea 80% din putere. Se dă un sistem politic funcţional ca cel din Statele Unite de azi unde, de dragul teoriei, Barack Obama deţine 11% din puterea statului. Deşi 80% este mai mult decât 11%, sistemul din care acel 11% face parte este unul funcţional şi are putere mai mare. Cu alte cuvinte, deşi Papa Doc Duvalier avea 80% din putere, sistemul era corupt iar orice legislaţie se lovea de birocraţie, mită şi indisponibilitatea oamenilor de a-l urma. În mod contrastant, sistemul din SUA este mai bine ”uns”, astfel că 11% din putere poate înfăptui mult mai multe.

Cursul 25

Se continuă discuţia despre cea de-a patra modalitate de studiu a puterii. Se spune că nu poţi avea dezvoltare economică fără un sistem politic adecvat. Se aminteşte că modalitatea 1 şi 2 de studiu a puterii analizează input-ul (votanţii, pământul, avuţia), a 3-a output-ul (legile, reglementările) iar a 4-a drumul dintre input şi output care este caracterizat de instituţiile politice.

Cursul 26

Este ultimul din serie şi tratează instituţiile şi transformările sociale. Capitalismul a devenit din ce în ce mai global şi nu a creat proletariatul sărac prevestit de Marx. Există instituţii globale (precum Fondul Monetar Internaţional) şi ONG-uri care au rolul de grupuri de interese şi care reglementează capitalismul. Naţiunea a devenit modelul instituţional dominant iar autonomia politică este importantă. Se dă exemplu kurzilor care alcătuiesc un grup social dar care sunt fragmentaţi între diferite state împotriva cărora duc acţiuni de gherilă. Kurzii nu au un stat al lor, deci lupta lor este improbabil să aibă şansă de câştig.
Însă – aminteşte Ann Swidler – statul-naţiune este destinat să eşueze în viitor. Probabil din cauza globalizării.
revolutionSe vorbeşte ulterior despre trei mari revoluţii din istoria omenirii: cea franceză, cea chineză şi cea rusă. Toate au avut loc în preajma sau în mijlocul dezintegrării sociale. Revoluţia franceză din 1789 a avut loc deoarece Franţa a susţinut financiar lupta din America; interesul Franţei era ca Anglia să piardă războiul cu coloniile. Drept urmare statul fracez a intrat în faliment, nu şi-a mai putut plăti datoriile şi a izbucnit revoluţia. Revoluţia chineză a avut loc în preajma unui război mondial care a facilitat schimbarea puterii. Revoluţia ruşilor din 1917 a avut loc în plin Prim Război Mondial. Statul rus e slăbit, ceea ce duce la revoluţie. Lenin preia puterea.
Concluzia este că atunci când instituţiile statului sunt slăbite, încep revoluţiile.
Un alt punct interesant al cursului este că se menţionează că aproape niciodată cei care încep revoluţiile ajung să şi obţină puterea. Puterea este luată din mâna celor puternici de către revoluţionari dar ajunge în cele din urmă tot în mâna celor de la care a fost confiscată. Şi aici putem face paralelă cu revoluţia din România, când Iliescu a preluat puterea după ce o avusese deja în timpul regimului Ceauşescu. Regimurile care urmează revoluţiilor sunt în mare parte formate din aceiaşi oameni care deţineau puterea în regimul vechi.

Acestea ar fi pe scurt cele 26 de cursuri ale ”Sociology 101” predate la Berkeley. Mi-au plăcut, mi-am luat notiţe, am început să citesc Durkheim şi Weber ca urmare a lor şi mi-au potolit pentru o vreme setea de sociologie.

marţi 19 august 2014

Bogdan Mustiaţă

o=o YUI3 is Watching You

marţi 19 august 2014, 15:34

Featured  Blog 

Do you know why you would name a configuration object „o”?

Because then you can write this:

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
    /**
    Applies a new configuration object to the config of this YUI instance. This
    will merge new group/module definitions, and will also update the loader
    cache if necessary. Updating `Y.config` directly will not update the cache.
 
    @method applyConfig
    @param {Object} o the configuration object.
    @since 3.2.0
    **/
    applyConfig: function(o) {
 
        o = o || NOOP;
 
        var attr,
            name,
            // detail,
            config = this.config,

Personally I would have preferred:

1
    o= !o ?NOOP :o ; // note how many emotions are bundled in this code.

But it looks amazing anyway, that o=o is looking straight into my developer soul.

From here: https://github.com/yui/yui3/blob/master/src/yui/js/yui.js 

PS: Why else would someone name an object variable "o"?

ROSEdu

Wyliodrin #2

marţi 19 august 2014, 13:50

Hello again!

Since my last post I took a short holiday and detached a little bit from work. So now I am buckling down to go the extra mile.

I have completed the PWM and Analog I/O functions. Now I am working on the I2C and SPI communication. The next step after the serial communication is to extend the same functions for other programming languages. I am very satisfied with my progress so far :D

Th-th-th-that’s all folks!

 

luni 18 august 2014

Adrian Spinei

Rezumat Twitter 18-08-2014

luni 18 august 2014, 14:00

Linkdump 

vineri 15 august 2014

Dragoş Mănac

Stop trying to be tough and motivated

vineri 15 august 2014, 00:12

toughness 

Stop trying to be tough and motivated:

Mental toughness programs, motivational speakers, self improvement books have a common purpose: to make you the strong and motivated successful person that you want to become.

Maybe, at times, you find yourself apathetic, realizing you are a grain of sand in desert of life. Maybe you have big dreams, but the reality of your failure to make them come true is even bigger. Maybe you feel like you have wasted your life and time is running short. Or, maybe you have smaller problems that you deem important.

Do you need to get mentally tougher? Even more motivated? No, you do not.

Toughness is never the best way to approach a potential long confrontation with the unpleasant realities of life, your own shortcomings and unfortunate events that strongly impact you.

Think of how very tall structures, planes or even living organisms are built. They are not fixed, immune, unbreakable, possessing absolute strength. Such structures would not be economically viable, since the strongest materials or designs are the costliest. Even so, they would still be permanently eroded by outside forces and would ultimately break down totally. Rather, they all have built-in elasticity and components that ensure resiliency. They are efficient, long term.

You need to be resilient, not tough. You should have the ability to cope with both good and bad, and get back to a middle ground as soon as possible. You should be able to function pushed just by your natural, intrinsic motivation. You should be able to pick yourself up whenever you are down. All these are personal actions, done at a personal pace – faster for some, slower for others. External support may be helpful when you ask for it, insofar as you attribute value to it. However, the effectiveness of outside support is rooted within yourself.

If you do not possess the above traits innately, not even partially, then no amount of literature, speeches or techniques can help you. The only option you have is transformation, evolution. Note that a traumatic experience that you do not overcome, tough transformational, does not mean evolution. This may be anything severely impacting you, from an having an accident to having your first business completely fail. Getting rebuilt into a resilient person is then the main object of your evolution. This is a process that changes you fundamentally as person. The older you are, the harder such reconstruction process would be. This process is not a theory you can learn, nor is it a purely intellectual endeavor. Since this is a different subject, it will be explored in a separate article.

If you do possess the above traits, even partially, then you only need work on improving and applying your own existing resilience techniques. They are part of your philosophy of life and you can quickly discover them by introspection.

The idea that you need toughness and motivation is flawed. These are childish, idealistic views of desirable human attributes. Long term, such artificial stimuli do no work. To some extent, they are even dangerous, since they create unattainable models and impossible expectations that drag you down whenever you are facing serious, sustained adversity – that is, when you are most in need.

Remember that life is not a sprint, is a marathon. Treat it as such. Take your time. Be resilient!

linux360 Feed Aggregator

linux360 Feed Aggregator

Abonează-te

RSS 1.0
RSS 2.0
ATOM
FOAF
OPML 1.0
OPML 2.0

Ultima actualizare

vineri 22 august 2014, 06:50
ora Bucureştiului


Adăugare feed

nabps (at) linux360 (dot) ro

Powered by Red Hat Enterprise Linux AS Folosim serviciile ETP Consulting