revistaforumwikiarea51planetlinuxfestgalerie fotochatftp rss
 

duminică 14 decembrie 2014

Eugeniu Pătraşcu

une vie de chat

duminică 14 decembrie 2014, 11:45

diverse  film 

une vie de chat

Acum am aflat si cum se mentin pisicile in forma ;)

sâmbătă 13 decembrie 2014

Eugeniu Pătraşcu

cu tramvaiul

sâmbătă 13 decembrie 2014, 21:16

diverse  la plimbare 

La hotelul pe unde stau, pe langa geam trec tramvaie. Si foarte repede din ce pare.

Ieri am ajuns rupt in gura de somn, ca zbor cu noaptea in cap, si am dormit un pic de pe la 11 la 13 sa ma refac.

Si m-au impresionat asa tare tramvaiele de la geam ca azinoapte am visat ca eram undeva pe langa niste sine de tramvai cu niste prieteni si gasisem ceva piese cu care tunam tramvaiele si dupa aia ne dadeam cu ele sa vedem care cum merge mai tare. Si dupa aia puneam alte piese, mai bagam o tura si tot asa.

Eugeniu Pătraşcu

la belle et la bete

sâmbătă 13 decembrie 2014, 21:15

diverse  film 

la belle et la bete

Pentru ca francezii cateodata fac niste filme surprinzatoare.

joi 11 decembrie 2014

Alexandru Burlacu

Google Glass – o experiență…

joi 11 decembrie 2014, 18:05

Android  D'ale mele  Gadgeturi  Google  Google Glass  Ok Glass  QuickMobile 

Weekend-ul trecut, am avut ocazia să testez Google Glass. Testare despre care al cărei rezultat se poate rezuma la o frază scurtă, scurtă… “O EXPERIENȚĂ” (așa, cu majuscule).

În momentul în care am fost contactat pentru testare (mulțumesc din nou Adriana), imaginea mea despre Google Glass era foarte influențată (nu neapărat pozitiv) de articolele găsite pe internet, articole scrise de cei care au apucat să testeze gadgetul înaintea mea și trebuie să recunosc, am fost tentat la început să refuz invitația de a mă “juca” cu ochelarii.

Despre ochelari, din punct de vedere hardware & accesorii pot spune că-s puțin peste așteptările mele inițiale. Pe lângă rama deja celebră, Google Glass vine și cu o variantă pentru ochelariști, cu o ramă în care se pot pune lentilele de vedere (ramă făcută să suporte chiar și lentile de grosimea celor de care mă folosesc eu, dar cu toate astea o ramă elegantă) și chiar și ochelari de soare (clips) care se pot aplica peste rama cu lentilele de vedere.

Ce mi s-a părut interesant, în cutia ramei au pus inclusiv șurubelnița cu care să poți demonta echipamentul și să-l montezi pe rama pentru ochelariști.

Nu mi-am mutat lentilele de vedere pe rama specializată și am încercat să folosesc ochelarii peste cei de vedere. Poate de asta la început experiența nu a fost tocmai plăcută (am reușit să dau cu mobra într-o super groapă, groapă pe care pe înregistrarea video am văzut-o, însă… doar la reluare:)…) senzație datorată probabil și faptului că eram tentat să mă uit cu ambii ochi în prisma care mi se părea extraordinar de mică pentru a înțelege ce e acolo.

Însă, pe măsură ce m-am obișnuit cu senzația (și am încetat să mă uit șașiu și cu fața de “dus cu pișcotul pe conducta de gaze”) am avut surpriza să constat că imaginea afișată e suficient proporționată. Ca să nu mai zic, sunt mai deștepți decât par și știu (sau cel puțin asta a fost senzația mea) să își facă singuri focalizarea în funcție de ochiul purtătorului (sistemul prin care detectează clipitul probabil având și alte funcții decât cea prin care poți face poze).

Și așa, ușor ajung să povestesc de funcționarea lor din punct de vedere soft.

Și o să încep cu prima concluzie – Google Glass (cel puțin varianta testată de mine) nu este încă un produs matur, un produs care să poată fi vândut oricui, oricum, oricând.

Dacă din punct de vedere al sistemului lor intern de operare se descurcă decent – în timp am reușit să ajung la performanța de a nu mai repeta comenzile (semn că ori mi-am îmbunătățit eu accentul, ori au învățat ei pronunția mea), am reușit să “bușesc” o înregistrare video printr-o succesiune de acțiuni de share/delete/record video/take picture folosind comenzile vocale și navigarea pe ramă (ramă a cărei sensibilitate este foarte mare, nu a fost vreo comandă pe care să o rateze în toată perioada testelor).

Calitatea fotografiilor și a înregistrărilor video este de asemenea ok, fotografiile fiind făcute (în varianta standard, nu am reușit să aflu cum și dacă pot schimba rezoluția) la o rezoluție de 2528×1856 pixeli având o bună focalizare și poze clare chiar și în condiții de lumină scăzută sau fotografii făcute contre-jour.

Când vine vorba de a folosi Google Glass și pentru altceva decât a foto/video începe dansul.

Singura metodă prin care am reușit să instalez aplicații (care surprinzător, sunt destul de puține față de așteptările mele) pe jucărie, a fost folosind adb… și Eclipse (pentru că unele lucruri nu au vrut să funcționeze fără a fi “gâdilate” puțin).

Aplicațiile mele favorite pentru test au fost “Name This Song” și “AR Glass for Wikipedia” (aplicație care mi s-a părut a fi cea mai faină, deși este încă un “proof of concept” cu buguri aferente).

Alt lucru care mi-a plăcut la ei a fost calitatea sunetului în convorbiri telefonice și nu pot să nu menționez – afișarea emailurilor într-un stil foarte apropiat de cel “standardizat” de BB.

Bateria lor mi-a jucat feste, m-am trezit peste noapte (la propriu) că s-au descărcat. Nu pot garanta că nu i-am uitat porniți însă mi s-a părut ceva necurat la mijloc.

M-am despărțit de ei după un weekend cu convingerea că am avut în mână tehnologia care va da tonul în următorii 2-3 ani. Deși este încă (pentru psihicul meu) o unealtă/tehnologie foarte intruzivă (cam ăsta ar fi termenul meu) mai ales pe mâini nepotrivite, Google Glass au toate șansele să nu fie doar un “moft trecător” al celor de la Google, și să se impună în aplicații unde ochiul omului are nevoie de ajutor (chiar azi am văzut o aplicabilitate a lor în poligonul de tragere).

Concluzia finală este rezumată în titlu. Google Glass este o experiență. Una interesantă, o experiență care mi-a arătat așă un colț dintr-un viitor în care tehnologia va fi din ce în ce mai prezentă în viețile noastre, un viitor în care granițele dintre om și tehnologie vor fi tot mai subțiri și mai greu de definit, un viitor în care (fanii SF probabil se vor bucura să trăiască), tehnologia ne va controla ajuta acțiunile în viața reală mai mult decât o face acum.

În încheiere trebuie spus că Google Glass pot fi testați de toți cei care trec  pragul magazinelor QuickMobile din București (mall-urile din Vitan, Cotroceni și Băneasa), Cluj, Iași, Timișoara și Baia Mare.



miercuri 10 decembrie 2014

Dragoş Mănac

Drepturile Omului, minciuni frumoase

miercuri 10 decembrie 2014, 15:22

drepturi 

10 decembrie este Ziua Internaţională a Drepturilor OmuluiConsider Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi conceptul de “drepturi ale omului” exprimat de ONU ca fiind o ticăloşie îndreptată împotriva umanităţii şi a speranţei pentru libertate şi prosperitate.

Să începem cu noţiunea de “drepturi”, care ne este atât de dragă. În fond, cine nu vrea mai multe drepturi? Prin drepturi înţelegem ce este al nostru, ce ni se cuvine în mod just, ce merităm cu adevărat. Drepturile sunt o noţiune corelativă. Adică un drept implică, automat, cel puţin o obligaţie reciprocă. Aceasta este cheia întregului sistem, de aceea repet: Drepturile sunt corelative. Drepturile vin la pachet cu obligaţii. Aşadar, nu putem avea doar drepturi, ci doar drepturi şi obligaţii!

Ce ai spune dacă eu aş avea “dreptul” de a încasa echivalentul a 100 de lei de la fiecare om de pe pământ? Dacă eu aş avea “dreptul” de a fi plătit, iar restul “dreptul” a face plata către mine? Dacă eu aş avea “dreptul” la orice bucăţică din proprietatea şi din corpul celor din jurul meu? Absurd, stupid, incorect, nedrept! Sunt sigur că te-ai gândit la asta când îmi enumeram câteva “drepturi” de mai sus.

Ceea ce ONU numeşte “drepturile omului” este un şir de dorinţe, de minciuni frumoase. Sub valul bunelor intenţii, “drepturile omului” legitimizează o anumită ordine socială, anumite instituţii şi acţiuni ale statului. Deoarece sunt corelative, aceste “drepturi” ne supun unor obligaţii majore.

Nu mă înţelege greşit. Eu cred că oamenii au drepturi. Ne naştem cu ele, aşa cum ne-a făcut natura sau Dumnezeu. Drepturile noastre nu au fost decretate la Paris pe 10 decembrie 1948, ci sunt înnăscute. Avem dreptul la proprietate, inclusiv asupra noastră şi a muncii noastre. Avem dreptul să nu fim agresaţi şi ne apărăm proprietatea. Totul poate fi redus la aceste drepturi de bază.

Avem dreptul la educaţie, liberă exprimare, viaţă confortabilă s.a.m.d câtă vreme o facem pe proprietatea noastră, pe munca noastră sau în acord cu alţii care vor să ne susţină. Când începem să pretindem de la cei din jurul nostru “drepturi”, când susţinem organizaţii care iau de la unii ca să ne dea nouă sau altora, atunci ajungem să agresăm şi să încălcăm proprietatea, să călcăm în pricioare drepturile celor din jurul nostru.

Conceptele esenţiale sănătoase au fost întotodeauna pervertite, mai ales lingvistic, prin suprapunerea unor cuvinte sau schimbarea sensurilor. “Drepturile omului” în varianta ONU înseamnă limitarea drepturilor, într-o structură socială definită artificial. Drepturile nu au fost numite “obligaţiile majore ale oamenilor pentru a trăi asistaţi social într-o democraţie închisă”. Cine şi-ar fi dorit aşa ceva? Au fost numite drepturi, pentru a se confunda cu drepturile naturale.

Cei care are vorbesc împotriva “drepturilor omului” în varianta ONU sunt percepuţi ca fiind nişte criminali nenorociţi, care vor să subjuge oamenii liberi. Culmea, aceste acuze vin din partea celor care sunt deja subjugaţi, nu îşi dau seama care sunt drepturile lor şi au nevoie de o declaraţie politică pentru a-i defini pe oameni. Evident, majoritatea nu au citit Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Mulţi dintre cei care au citit-o nu i-au înţeles substratul ideologic.

Să luăm ca exemplu 15 din cele 30 de articole ale documentului care dă “drepturi” umanităţii. Voi face şi nişte mici observaţii pe marginea lor. Catareşte atent fiecare drept, mai ales prin prisma obligaţiei implicite. E o obligaţie pe care ţi-ai asumat-o deja ca om? Dacă nu, ai o problema majoră cu tine sau cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (de aici încolo numită declaraţia).

Articolul 1
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele suntînzestrate cu raţiune şi conştiinţa şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

De acord strict cu prima propoziţie. Dacă nu ne comportăm cu orice fiinţă umană în spiritul fraternităţii, înseamnă că încălcăm fundamental drepturile omului? Avem implicit obligaţia de a ne comportă frăţeşte? Putem spune că e o metaforă, că vorbim de “spiritul fraternităţii”. Am dat acest exemplu pentru a sublinia că (fie şi doar) marea de cuvinte pozitive din această declaraţie o face profund interpretabilă şi inaplicabilă.

Articolul 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

De acord cu dreptul la viaţă şi liberatate. Dar, dreptul la securitate? Aş nuanţa, spunând că vorbim de dreptul de a-ţi asigura securitatea. Să presupunem că cei care au scris declaraţia au fost extrem de entuziaşti şi au pierdut pe drum această nuanţă.

Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul său sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Internet filtrat şi comunicaţii monitorizate. La nevoie, pentru orice ţară, “drepturile omului” devin o poveste nemuritoare. Avem exemple și motive puternice, cum ar fi securitatea naţională şi cea personală. Aici toţi par să fie de acord, de la SUA la Iran.

Articolul 13
1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

Observi obligaţia implicită? Trebuie să stai în ţara ta. Nu ai dreptul să te muţi în altă ţară, să îţi cauţi un trăi mai bun muncind cinstit. Bariere, vize, grăniceri — toţi sunt puşi acolo pentru a se asigura că mergem unde “ni se permite”, nu unde vrem.

Articolul 14
1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.
2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În cazul în care eşti persecutat poţi să cauţi azil politic în alte ţări. Obligatoriu, suntem împărţiţi pe ţari. Obligatoriu, organele unei ţări decid viaţa unor oameni în dificultate. Ei nu au dreptul de a veni pur şi simplu să muncească şi să trăiască într-un alt loc. Halal “drepturi”.

Articolul 16
1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţămîntul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

Şi dacă eşti poligam şi vrei să ai mai multe soţii? Sau dacă eşti gay şi vrei să te căsătoreşti cu partenera ta? Ei bine, eşti obligat(ă) să nu fii nici gay şi nici poligam în general. E obligaţia născută de acest “drept”. Şi de ce familia “trebuie” ocrotită de stat? De ce suntem obligaţi să acceptăm statul ca superiorul omului şi un dat natural, câtă vreme statele sunt o convenţie artificială?

Articolul 17
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură, cît şi în asociaţie cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Toată declaraţia ar fi putut fi redusă la acest articol, dacă s-ar fi respectat. Însă, declaraţia legitimizează şi impune statul, iar statul decide că trebuie să plătim impozite. Câtă vreme nu îţi aparţine şi nu te poţi exclude dintr-o o anumită decizie, ea este arbitrară. Prin urmare taxele, de orice fel, sunt arbitrare. Aşadar, întreg articolul 17 este o glumă când vine vorba să fie respectat.

Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiinţa şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimbă religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifestă religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.

Şi dacă locuieşti într-un stat în care legea interzice apostazia (renunţarea la religie) şi o pedepseşte cu moartea? Nu ar trebui forţat acest stat să îşi schimbe legile? Nu justifică drepturile omului o intervenţie militară împotriva statelor care nu le respectă?

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără fără imixtiune din afară,precum şi libertatea de a cauta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

Şi dacă opiniile şi răspândirea lor sunt împotriva legilor altor state? Cine şi cum îmi apară acest drept? ONU, prin declaraţii?

Articolul 21
1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţară sa.
3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedura echivalentă care să asigure libertatea votului.

Adică drepturile omului obligă oamenii să trăiască în democraţie? Statele sunt obligate să-şi schimbe structura de putere pentru a deveni democraţii? Să zicem că avem obligaţia la democraţie si că avem obligaţia la un anumit sistem de vot. Şi ce se întâmplă cu cei care vor să trăiască într-un regim autocratic? Mai bine de jumătate din ţările lumii nu trăiesc în democraţie,conform Democracy Index. Totuşi, multe dintre aceste ţări sunt membre ale ONU şi unele chiar semnatare ale declaraţiei drepturilor omului. Articolul 21 subliniază încă una din contradicţiile majore ale acestui document, care pentru mine este lipsit de verticalitate şi credibilitate.

Articolul 22
Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.

Aşadar orice persoană este obligată să plătească securitatea socială a celorlalte persoane. Dacă toţi avem aceste drepturi, toţi avem şi obligaţii. Numai că cei care câştigă bine prin munca lor au doar obligaţia de plată, iar ceilalţi au dreptul de a fi susţinuţi. Prin acest “drept” se justifică statul, impozitele, sistemele de securitate socială, redistribuirea veniturilor, sistemele din interiorul statului care colectează bani şi dau servicii de securitate socială.

Uite cum drepturile omului ne obligă la democraţie şi asistenţă socială. Nu există o limită a asistenţei sociale, nici o definiţie a ei. Care sunt drepturile economice ale oamenilor amintite în declaraţie? Dar cele sociale şi culturale, indispensabile? Cum decidem că personalitatea umană a fost liber dezvoltată? Formulările sunt vagi şi călduţe, iar răspunsurile pot fi orice. De remarcat că Articolul 22 contrazice flagrant Articolul 17 (dreptul la proprietate).

Articolul 23
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la liberă alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atît lui, cît şi familiei sale, o existenţa conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselelor sale.

Dreptul la muncă? Adică există obligaţia generală de a oferi locuri de muncă “în condiţii echitabile şi satisfăcătoare”, alături de ocrotirea împotriva şomajului?!

Cum determini că orice muncă făcută de o persoană asigura o existenţa demnă întregii familii? Cum defineşti demn?! Care sunt organele statului care vin cu aceste definiţii? Dacă intr-o altă ţară apar alte definiţii, există mai multe tipuri de oameni, inegali? Pot oamenii, democratic, să stabilească global preţul “muncii demne”? Această prevedere mi se pare de un socialism indescriptibil şi irealizabil. Evident, o completăm prin alte mijloace de protecţie socială. Adică, îi obligăm pe restul să plătească până când orice angajat se simte împlinit, chiar dacă munca lui este să taie frunze la câini. Subliniez evidentul: nu există nicio ţară din lume în care condiţiile de mai sus să fie îndeplinibile.

Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.

E nevoie ca această prevedere să apară în drepturile omului? Dacă dispui de tine însuţi, îţi acorzi şi timp pentru odihnă şi recreaţie. Limitări rezonabile? Cam cât de rezonabile? Cât de periodice să fie concediile plătite? Să fie lunare? Din nou, exprimări călduţe, de o ambiguitate care le face inutile.

Articolul 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trăi care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţă să.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sînt născuţi în cadrul căsătorii sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială.

Aşadar toţi avem obligaţia de a asigura bunăstarea celorlalţi, individual si la nivel de familie. Trebuie să le construim locuinţe? Ce se întâmplă dacă nu ne achităm de această obligaţie? Suntem judecaţi de ONU ca şi criminali împotriva umanităţii? Independent de voinţa mea, nu câştig suficient încât să asigur “drepturile” la sănătate şi bunăstarea celorlalţi oameni de pe lume. Tot acest articol este o aberaţie anti-economică, o inşiruire de minciuni frumoase.

Bunasatarea individuală nu este un drept sau decret al ONU, este rezultatul muncii fiecăruia. Ar fi minunat că societatea să fie atât de dezvoltată încât să ne poată asigura un nivel de trai excelent tuturor, indiferent de ce vrem sau putem să facem. Azi e imposibil, însă prin tehnologie vom extinde resursele şi vor fi mult mai accesibile. Viaţa unui om obişnuit azi e în multe privinţe peste viaţa regilor de acum 200 de ani ca şi confort. Până când viaţa va fi uşoară pentru toţi, e nevoie să muncim fiecare pentru a ne câştigă accesul la resursele limitate ale planetei. Oricum, munca noastră este consumată de restul omenirii, deci e benefică tuturor.

Copiii nu sunt făcuţi de stat şi nu trebuie îngrijiţi de stat, ci de oamenii care îi fac sau de oamenii care îi vor. Protecţia trebuie să vină de la cei care îşi dorescşi îşi asumă responsabilitatea de a fi părinţi. În multe locuri statul se asigura că e aproape imposibil să adopţi un copil! Din nou, o manifestare a ipocriziei acestor principii.

Articolul 26
1. Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţămîntul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar şi general. Învăţămîntul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemînă tuturor, iar învăţămîntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
2. Învăţămîntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţă, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii OrganizaţieiNaţiunilor Unite pentru mentirenea păcii.
3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţămînt pentru copiii lor minori.

Toţi avem obligaţia de susţine sistemul de învăţământ. Statul decide pentru noi. Fară el nu am putea să învăţăm nimic! Statul va educa copiii în spiritul statului şi al “drepturilor omului”. Facultăţile trebuie să fie accesibile pe baza de merit. De notat cu cei de la Harvard sau MIT acţionează pe principii împotriva drepturilor omului, stabilind taxe imense de şcolarizare.

În fine. Am obosit. Mai sunt câteva articole, încărcate dorinţe, orcrotire şi contradicţii cu realitatea. Cred că minciunile si ticăloşia de care vorbeam la începutul articolului sunt clare după lecturarea acestor “drepturi”.

Cât despre ONU, ordinea impusă de ei şi “drepturile” date oamenilor, trebuie să-ţi dai seama că e vorba de o convenţie temporară. A fost elaborată de o comisie cu membri din 18 ţări, semnată de doar 48 de ţări. 20 de ani mai târziu a devenit lege internaţională (cu rol decorativ) deoarece a avut un minim de ţări care să adere la ea, nu prin consens.

Problemele de ordin etic, moral şi social care derivă din această declaraţie o fac să fie mai degrabă nerecunoscută şi neacceptată în cele peste 160 de ţări ale lumii. Peste o vreme va fi îngropată în istorie, alături de alte legi retrograde.

Te îndemn să nu uiţi de drepturile tale naturale. Ele sunt cele care merită conştientizate şi aparate. Şi ele îţi sunt încălcate sistematic!

marţi 9 decembrie 2014

Eugeniu Pătraşcu

begin again

marţi 9 decembrie 2014, 10:02

diverse  film 

begin again

luni 8 decembrie 2014

Marius - Adrian Popa

Firebird 3.0 Beta 1 release is available for testing

luni 8 decembrie 2014, 19:06

Firebird Project announces the first Beta release of Firebird 3.0, the next major version of the Firebird relational database, which is now available for testing. This Beta release demonstrates the features and improvements currently under development by the Firebird development team. Our users are appreciated giving it a try and providing feedback to the development mailing list. Apparent bugs
linux360 Feed Aggregator

linux360 Feed Aggregator

Abonează-te

RSS 1.0
RSS 2.0
ATOM
FOAF
OPML 1.0
OPML 2.0

Ultima actualizare

vineri 19 decembrie 2014, 20:01
ora Bucureştiului


Adăugare feed

nabps (at) linux360 (dot) ro

Powered by Red Hat Enterprise Linux AS Folosim serviciile ETP Consulting