vineri 18 ianuarie 2019

Parsec

Prima lansare niponă din 2019 și viitoare artificii orbitale

vineri 18 ianuarie 2019, 15:08

Articole 

Șapte sateliți au fost lansați în cursul nopții (ora 02:50) de către o rachetă japoneză Epsilon, de la centrul spațial Uchinoura (prefectura Kagoshima). Japonia folosește de obicei baza de la Tanegashima pentru lansări orbitale cu mase mai mai, care au nevoie de racheta H-IIA și H-IIA. Dacă rachetele din familia H-II pot urca 10-16 tone pe orbită terestră joasă, lansatorul Epsilon (în trei sau patru trepte, cu combustibil solid) este unul mai modest, care poate lansa, în funcție de orbită, câteva sute de kilograme. Prima treaptă Epsilon este de fapt SRB-A3, un booster auxiliar folosit de rachetele H-IIA și H-IIB.

Epsilon s-a aflat la cel de-al 4-lea zbor, fiind folosit cu succes din 2013. Astăzi a lansat satelitul RAPIS-1 (200 kg), folosit pentru testarea diverselor tehnologii care vor fi înglobate în viitoare misiuni spațiale. Alți șase sateliți de mici dimensiuni au însoțit RAPIS-1, unul dintre aceștia, ALE-1, dezvoltat de compania Astro Live Experiences propunându-și să testeze la scară redusă o ploaie de stele artificială(!).

Pentru acest lucru, satelitul ALE-1 conține mici fragmente cu un diametru de 1 cm care vor fi eliberate în atmosferă, de la o altitudine de 400 km, deasupra unei zone predeterminate, pentru soectacolul celor prezenți la sol. Satelitul lansat astăzi, va testa această ploaie de stele artificială în primăvara anului 2020, deasupra orașului Hiroshima, de unde va putea fi observat de 6 milioane de oameni, de pe o suprafață cu diametrul de aproximativ 200 km.

Dacă experimentul ALE-1 va fi unul de succes, Astro Live Experiences va pregăti în viitor un astfel de satelit pentru a genera o ploaie de stele artificială în timpul festivităților de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară, programate pentru 2020 în Tokyo.

Alte două lansări ale rachetei Epsilon sunt programate pentru 2020, în timp ce Japonia pregătește trei rachete H-IIA pentru a fi lansate pe parcursul anului curent.

Articolul Prima lansare niponă din 2019 și viitoare artificii orbitale apare prima dată în parsec.ro.

Marius - Adrian Popa

Understanding Debian: The Universal Operating System

vineri 18 ianuarie 2019, 13:17

debian  devuan  linux 

"And my final test as to whether or not Debian succeeded was: could the founder step away from the project and could the project keep going because that is the only point at which you know that the project has basically taken a life of its own." ~ Ian Murdock

Răzvan-Teodor Coloja

News from the Interzone – 18 ianuarie 2019

vineri 18 ianuarie 2019, 05:15

Literatură  Psihologie  Sociologie  Uncategorized 

M-am trezit de vreo oră. La 02:30. Așa că mă pun să updatez pe-aici înainte să mă pun să citesc, că și-așa n-am mai scris de multă vreme pe blog.

Stocul la ”Tainele psihologiei” de pe Elefant.ro a fost epuizat la două zile după ce-a fost suplinit. Am vorbit cu cei de la editură și-au trimis încă un bax către cei de la Elefant.

Sunt în sesiune dar e o sesiune lejeră. Am mai mult lucrări de prezentat. Și cum am obiceiul să le fac din timp sunt toate gata de multă vreme, atât la doctorat cât și la licență. Peste câteva ore am de dat o lucrare imprimată color la demografie. La alte materii mi-am echivalat cu foaia matricolă de la facultățile precedente (engleză, statistică, sport, modulul de didactică). La doctorat mi-e gata referatul, mai trebuie doar să mă mai uit încă o dată peste el ca să mă asigur că e OK.

Am publicat pe Bihoreanul un nou articol: ”Oamenii inteligenți au mai multe probleme”. Ignorați titlul tabloidizat. Am zis ceva și în articolul ăsta de pe Adevărul: ”Mituri demontate din psihologie. Câtă sinceritate „scoate“ serul adevărului din oameni, în realitate”. Am dat un text și cuiva care vrea să publice pe VICE dar văd că încă n-a apărut articolul cu pricina.

Pe Psihoradea am pus un calculator de matrici Cohen care oferă rezultatul defalcat pe operații. Dacă tot intră studenții la psihologie în sesiune să-l poată utiliza ca să înțeleagă cum se face calculul. Codul PHP e scris aiurea dar efectiv n-am avut chef să-l periez și să-l fac inteligibil. Funcționează și asta contează.

Am primit ”Istoria socială a României” a lui Cătălin Zamfir de la un profesor de la Sociologie (mulțumiri încă o dată domnului Dejeu). E pentru sociologie ceea ce e ”Psihologia poporului român” a lui Daniel David pentru psihologie. Am cumpărat iar cărți de pe tot felul de site-uri. Ieri am luat ”Streetwise : Race, Class, and Change in an Urban Community” și ”A Place on the Corner” de Elijah Anderson – două lucrări importante de etnografie a minorităților de culoare. Nu le găseam în format electronic niciunde așa că le-am cumpărat în format fizic. Partea proastă e că va dura vreo 2-3 săptămâni până ajung în România (ceea ce-mi amintește că am pachete în purgatoriul Poștei Române care au fost trimise de mai mult de 80 de zile).

Cei de la Linux Magazine mi-au pus un font extrem de ciudat la ultimul articol. Nu Comic Sans dar ceva să placă la toată lumea:

Efectiv plouă cu clienți la cabinet luna asta; așa că alerg de la sediu la facultate și înapoi acasă într-o veselie. Azi am două ședințe una după alta puse seara târziu; mâine alta. În weekenduri scriu lucrări și articole iar în pauze sau ferestrele dintre cursuri citesc cât apuc (mă tot refugiez la biblioteca universității cu eReaderul și stau acolo când am vreo două ore de pierdut). Beau cafea multă, stau cât mai puțin pe Facebook, mă feresc de știrile politice și scriu. Ieri am trimis un text de demografie celor de la Bihoreanul, complet cu grafice arătoase realizate de mine; sper să se publice măcar pe site, că e interesant. Am cumpărat iar niște chestii de pe Ebay, BangGood și AliExpress; deja nu mai știu când am luat ce și de unde. Am vorbit cu cei de la Crux Publishing și anul ăsta public o carte de sociologie despre mileniali; am tot citit pe studii despre sociologia generaționistă, îndeajuns de multe cât să pot și să vreau să scriu cartea aia. Scap de sesiune și mă pun pe treabă.

Tot văd ”challenge-uri” pe Facebook așa că trebuie să trântesc și eu poza cu sarcasmul obligatoriu:

Făcut și ceva mâncare când am avut vreme:

Cus-cus. Se ia o pungă de 250g de cus-cus. Se toarnă 35ml de ulei într-o tigaie. Folosiți unt dacă aveți (în loc de ulei). Se prăjește și se amestecă bine. Se toarnă așa: 1 linguriță de curry, 1 linguriță de boia roșie, 1 linguriță de leuștean, un vârf de cuțit de chimen, 1 linguriță de sare, piper alb după gust, un vârf de cuțit de praf de usturoi; eu am pus și mirodenii de barbeque ca să-i dea aromă și niște mirodenii orientale mai iuți. Se amestecă bine. Puneți 750ml de apă la fiert iar când e caldă o puteți turna în oala cu cus-cus, când acesta e deja e maroniu de la prăjit. Se lasă la fiert până ce apa scade (și se amestecă între timp) apoi se toarnă un shot de vin demisec și se amestecă iar. Se pun două linguri de smântână dacă doriți ca totul să fie mai omogen și să nu curgă boabele prin furculiță când mâncați. Și acum – foarte important – o lingură mare de smântână în mijlocul farfuriei, se presară cu leuștean și se picură în fiecare porție 8-10 picături de pesto verde. Holy smokes ce gust mișto îi dă chestia asta. Eu am pus vreo 4 linguri de smântână și-am amestecat bine în farfurie și pesto-ul îi dă toată vraja. Nu-i nici iute, nici prea sărat. Just right.

 

Și cremvuști se făcu. Se fierb trei cremvuști pe care-i înțepați înainte cu o scobitoare. Între timp prăjiți două felii de șuncă în unt, pe ambele părți, și le dați cu mirodenii pentru barbeque și susan. Se călește o ceapă mică tăiată felii în același unt apoi o felie de pâine care se unge cu brânză topită. Se taie bețigașe de cașcaval, un castravete murat și totul se stropește cu ulei de pesto, piper și leuștean uscat. În mijloc se pune o linguriță de pesto pentru șunca prăjită, două de maioneză pentru cașcaval și două de muștar pentru crevmuști. Cașcavalul cu maioneză echilibrează gustul cremvuștilor iar castravetele murat echilibrează prin acru gustul șuncii prăjite. Try it.

 

She wanted me to make her macaroni & cheese. Se fierbe o porție de macaroane în apă cu o linguriță de sare și jumătate de linguriță de ulei. Între timp se rade parmezan din belșug, foarte fin. Se bate un ou întreg, se adaugă o ceașcă mică de lapte, se amestecă și se presară încet parmezanul ras peste până ce totul devine omogen. Se adaugă apoi un vârf de sare, puțin piper alb, puțin curry, praf de chimen după gust, puțin chilli, cam două lingurițe de boia iute, puțin cimbru, două lingurițe de leuștean uscat și vreo 5-6 de oregano uscat. Se adaugă un pahar de shot de vin alb demisec și cam două lingurițe mari de pesto verde. Se amestecă bine totul din nou, se bagă în amestec două lingurițe de semințe de susan neprăjite. După ce au fiert bine macaroanele se adaugă o lingură mică de ulei în tigaie, o jumătate de pahar de apă, se spală macaroanele și se bagă și ele în tigaie. Peste ele se toarnă pasta din ou și parmezan de dinainte. Se dă la foc mare și se amestecă din când în când până ce lichidul scade îndeajuns de mult încât să se lipească de macaroane. Se pune în farfurie, se adaugă o linguriță de pesto sau sos de tomate în mijloc, se decorează cu oregano și o frunză de mentă. Iese bestial.

 

I was bored so I made food for mom and dad. Pilaf, gen. Se fierb doi pumni de mazăre vreo jumătate de oră în apă cu o jumătate de linguriță de sare. Se pune orez în apă caldă și se lasă acolo. Se strecoară de 3-4 ori și se lasă în continuare în apă caldă vreo 40-45 de minute. Între timp căliți în tigaie o ceapă medie tăiată în cubulețe și o bucată de usturoi tăiată subțire. Se adaugă mazărea și se călește și ea vreo 5-10 minute. Se adaugă 5-6 cubulețe mici de slănină afmată și vreo 10-15 de cârnat afumat ca să-i dea aromă și gust, se dau înainte prin mirodenii de barbeque (le puneți într-o pungă, puneți mirodeniile, umflați și scuturați până se acoperă cu ele). Se adaugă orezul și se umple tigaia cu apă până ce apa acoperă bine tot, se lasă pe foc mic, se amestecă din când în când. Puneți în tigaie la fiert două frunze de dafin, o linguriță rasă de sare, puțin piper, puțin chilli, cam 1/3 de linguriță de curry, o jumătate de linguriță de leuștean și jumătate de linguriță de boia dulce. Când scade apa puneți un gogoșar tăiat în cubulețe mici (sau un ardei roșu). Amestecați bine. Când apa aproape că a scăzut puneți un pahar de shot plin cu vin alb demisec, amestecați iar. Când totul e omogen și apa s-a mai evaporat puteți pune în farfurie. Se adaugă frunze de mentă, se presară cu leuștean uscat, piper și foarte puțin curry. Et voila.

 

The morning breakfast. Pâine prăjită în unt, unsă cu pesto verde, maioneză și presărată cu morcov ras. Cașcaval în ulei pesto cu puțină maioneză și leuștean presărat. Acritură în mijloc.

La capitolul pandantive & co nu prea am avut vreme dar tot au ieșit astea:

Lignit de cea mai bună calitate. Câteva atmosfere de presiune în plus și ar fi fost diamant. Deci e ca-și-diamant, trebuie doar răbdare și timp. Apără de ortaci, vindecă de șomaj.

Azi apare album nou ”Rome” – ”Le Ceneri Di Heliodoro”. De-abia aștept, că tipii au revenit la martial pop-ul care i-a consacrat.

Într-o zi i-am lăsat la Zsuzsa tableta cu ceva joc de cuvinte tip ”Scrabble” în care ți se dau o serie de litere din care să formezi cuvinte de 2-7 caractere lungime. Doar unele din ele se potrivesc cu ce decide jocul că e cuvântul ascuns. Și m-am dus să fumez în baie ca să n-o afum și-a început să gândească cu voce tare tot la două secunde:
”GIR. GRTU. GIRTU. Of. TURI-… TURIN. RUG. TIR. TURN. GRUT, nu. RIG. TIG. GRUF! Nu. FRUG…”
Și i-am urlat din baie că dacă apare brusc în fața ei un demon într-un nor de sulf și pucioasă înseamnă că a rostit incantația corect: ”M-ai invocat muritoareo, ai scuipat aramaica în ordinea menită!”.

În bloc la mine toate decurg normal, ca de obicei:

În Oradea e frig și nasol. Mi s-au adunat o mulțime de task-uri de făcut și deja nu mai țin minte ce și cum și cui așa că am început să mi le notez în calendarul din Thunderbird. Aparte de documentare nu mai am chef să mă uit la seriale și filme (nici timp, sincer să fiu). Ăsta și ăsta merită văzute. Și în timp ce scot o tonă de military pop ca să împrospătez colecția de pe smartphone mă pun acum să-i scriu unei prietene din Brazilia, că la 11:00 trebuie să fiu la facultate.

 

The post News from the Interzone – 18 ianuarie 2019 appeared first on Razvan T. Coloja.

joi 17 ianuarie 2019

Eugeniu Pătraşcu

servicii

joi 17 ianuarie 2019, 21:04

diverse  happy me 

De draci ca am fost bou si n-am socotit cum trebuie data de expirare de la pasaport si acu stau la frig in loc sa fiu la caldurica pe o plaja, m-am dus si mi-am luat mobila pentru casa.

Un fel de “mi-am luat 20 de perechi de pantofi” daca eram femeie. Da’ cum nu sunt, mi-am luat mobila.

Am inceput cu un dresser pe care l-am asamblat singur in vreo 2-3 ore. Dupa aia m-am dus intr-o zi la Ikea, am gasit un fel de servanta/biblioteca pentru sufragerie si cu loc de televizor, agatabila pe perete si am zis ca asta e combinatia. Inclus cu serviciu de livrare (ca dresser-ul ala avea 45kg si m-am spetit un pic sa-l car pana acasa) si montare.


Livrarea a venit in intervalul stabilit, o masina cu 3 oameni si au carat 27 de colete pana in casa, au zis la revedere si aia a fost.

Azi au venit montatorii (nu stiu cum se zice exact) si au montat 15 corpuri de mobila pe perete in aproximativ o ora si jumatate. Adica desfacut cutii, asamblat mobila, dat gauri in pereti, pus sine, montat la nivel vreo 15 corpuri si au plecat.

Cu ocazia asta am descoperit ca mi-am luat cam multa mobila, ca am umplut un perete intreg.

Montajul a fost super ok, timpul estimat era intre 14-21, au venit la patru jumate si au plecat la sase. S-au miscat de parca ii fugarea careva.

Aveam asa un pic de dileme cu montatul ca numai povesti cu mesteri am tot auzit in ultima perioada, dar am avut noroc.

Mai astept sa fie livrata si-o canapea verde ca sa nu-mi uit radacinile oltenesti si mai vad eu dupa ce lipseste.

In fine, ce voiam sa zic e ca dupa o lunga perioada de timp chiar am fost incantat de serviciile prestate pe aici.

Parsec

SLS tot mai aproape de primul zbor

joi 17 ianuarie 2019, 13:11

Articole 

La începutul lunii noiembrie, Agenția Spațială Europeană (ESA) livra la Centrul Spațial Kennedy primul său modul de serviciu. Acesta reprezintă contribuția ESA la programul SLS și pentru a putea dezvolta acest modul, agenția europeană a fost nevoită să renunțe la construcția vehiculelor ATV, folosite în trecut pentru transportul de provizii spre Stația Spațială Internațională.

Înainte de finalul anul trecut, deci înainte de blocajul politic care paralizează activitatea agențiilor federale americane, printre care și NASA, la Kennedy Space Center modulul european de serviciu avea să fie conectat cu adaptorul care va face legătura cu capsula Orion (Crew Module Adapter).

Capsula Orion, conectată prin adaptor la modulul de serviciu, va fi plasată în vârful treptei secundare, denumită în prima configurație SLS, Interim Cryogenic Propulsion Stage (ICPS). Treapta secundară va fi montată, tot prin intermediul unui adaptor, peste treapta primară, care practic este un rezervor extern moștenit din programul STS (deci de la navetele spațiale), însă structural îmbunătățit, pentru a putea face față sarcinilor suplimentare plasate deasupra sa. În prezent, un model la scară al primei trepte SLS se află pe standul de test de la centrul spațial Marshall din Huntsvile, Alabama.

Racheta SLS este propulsată de patru motoare RS-25 (spre deosebire de trei, câte erau nevoie pentru naveta spațială) și două boostere cu combustibil solid (care în viitor ar putea fi înlocuite cu rachete cu combustibil lichid). Din păcate, un test de luna trecuta s-a încheiat prematur și a fost urmat de un incendiu al standului de test, la centrul spațial Stennis, din Mississippi. Pentru că NASA nu va recupera prima treaptă a rachetei SLS, chiar dacă motoarele RS-25 moștenite de la naveta spațială sunt construite pentru a fi refolosite, acestea vor fi aruncate în ocean după fiecare lansare. După ce stocul de motoare folosite de naveta spațială se va termina (16 bucăți, deci 4 lansări), NASA va folosi motoare RS-25 produse recent de compania Aerojet Rocketdyne. Compania a câștigat recent un contract de peste 1 miliard de dolari pentru a reîncepe asamblarea de noi astfel de motoare, însă de această dată construite mai ieftin decât varianta inițială pentru că nu vor mai fi refolosite.

4 din cele 16 motoare RS-25 disponibile deocamdată pentru SLS, moștenite de la navetele spațiale.

Primul zbor SLS este programat deocamdată pentru vara anului 2020 și va trimite o capsulă Orion, fără echipaj, pe o traiectorie în jurul Lunii. Abia peste alți doi ani, un al doilea zbor SLS este programat să trimită un echipaj spre Lună, urmând ca din 2024, o variantă SLS îmbunătățită (1B) să fie folosită pentru asamblarea viitoarei stații spațiale (Gateway), pe orbită în jurul Lunii.

Articolul SLS tot mai aproape de primul zbor apare prima dată în parsec.ro.

miercuri 16 ianuarie 2019

Parsec

Buletin Cosmic XXIII: OSIRIS-REx și Bennu, Ultima Thule, Chang’e-4 și Yutu-2 pe Lună, Iridium-NEXT

miercuri 16 ianuarie 2019, 09:21

Articole 

Anul 2019 a început cu o serie de premiere și recorduri în domeniul explorării spațiale, așa că în prima ediție a Buletinului Cosmic din 2019 facem o scurtă și rapidă recapitulare, după care sperăm să revenim la cadența săptămânală cu care v-am obișnuit sper la Radio România Cultural, în fiecare zi de miercuri (sai joi), în cadrul emisiunii Știința în cuvinte potrivite.

OSIRIS-REx a realizat în ultima zi a anului 2018 o performanță în premieră: a devenit sonda care a intrat pe cea mai joasă orbită în jurul unui corp ceresc: aceasta orbitează acum asteroidul Bennu la o altitudine care variază între 1.5 și 2 km. Pentru comparație, cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko, în jurul căreia a orbitat sonda europeană Rosetta între 2014 și 2016, este de 10 ori mai mare decât Bennu. Inserția orbitală a avut loc în 31 decembrie 2018, la ora 21:43, după ce propulsorul de la bordul sondei a fost pornit pentru 8 secunde, sonda aflându-se în vecinătatea asteroidului din 3 decembrie 2018. Din fericire, vecinătatea lui Bennu este curată, fără obiecte de mici dimensiuni care ar putut lovi sonda, după cum au anunțat cercetătorii NASA. OSIRIS-REx va rămâne mai mult de un an pe orbita lui Bennu, iar în iulie 2020 se va apropia de suprafața acestuia pentru a colecta câteva zeci de grame de probe de sol, pe care le va aduce pe Pământ, în septembrie 2023.

La doar câteva ore distanță de performanța sondei OSIRIS-REx, sonda New Horizons (care în 14 iulie 2015 a survolat sistemul Pluto – Charon) a survolat cu succes obiectul din centura Kuiper 2014 MU69 (denumit și Ultima Thule, neoficial însă), în dimineața primei zile din 2019. După ce s-a apropiat până la 3500 km de ținta sa (cu o viteză relativă de 14 km/s), sonda a trimis câteva imagini și va continua să trimită date achiziționate în timpul survolului în lunile ce urmează. Trebuie să avem răbdare, New Horizons ne trimite datele cu o viteză de doar 500 biți/secundă și va avea nevoie de aproape doi ani pentru a transmite întregul set înregistrat în timpul survolului. Nu cred că mai trebuie să spun că 2014 MU69 Ultima Thule este cel mai îndepărtat și mai vechi obiect din sistemul solar survolat vreodată de o sondă pământeană. De fapt, după cum era de așteptat în urma unei campanii de observare efectuate cu telescoapele de la sol în urmă cu câteva luni, obiectul este format din două obiecte diferite care în trecut s-au ciocnit unul de altul și au rămas în contact unul cu celălalt.

Una dintre primele imagini cu Ultima Thule, surprinsă de sonda New Horizons

O altă premieră a venit de pe fața nevăzută a Lunii, unde China a reușit în data de 3 ianuarie, la ora 04:26, să aselenizeze cu succes sonda Chang’e-4, în craterul Von Karman (177.6°E, 45.5°S)! Confirmarea oficială a succesului aselenizării a întârziat câteva ore, după cum ne-a obișnuit agenția spațială chineză. La doar câteva ore după aselenizare, a avut loc și activarea roverului Yutu-2 (Iepurele de Jad). Este pentru prima dată când o sondă reușește să ajungă pe fața nevăzută a Lunii. Sonda Chang’e-4, cu o masă de 1200 kilograme, a fost lansată în 7 decembrie 2018 de o rachetă Changzheng-3B și a ajuns pe orbita Lunii cinci zile mai târziu. Comunicațiile cu Pământul sunt posibile datorită unui satelit-releu lansat în 20 mai 2018 și poziționat în punctul Lagrange L2 Pământ-Lună (la 1.5 milioane km depărtare de Pământ, deci dincolo de orbita Lunii), de unde preia transmisiunile sondei Chang’e-4 și le transferă spre Pământ.

Yutu-2, gata de explorare Lunii (imagine surprinsă înaintea desprinderii de Chang’e-4)
Una din primele imagini cu roverul Yutu-2 pe Lună

O rachetă Falcon 9, folosită pentru a doua oară, a lansat ultimii 10 sateliți ai constelației Iridium-NEXT, vineri la ora 17:31, de la baza aeriană Vandenberg din California. Prima treaptă a fost recuperată, după cum ne-a obișnuit compania lui Elon Musk, pe barja Just Read the Instructions din Oceanul Pacific. După ce compania Iridium, care promitea telecomunicații cu acoperire globală, a falimentat în 1999, noua conducere a reușit o restructureze și să lanseze o nouă constelație de 75 de sateliți de telecomunicație care în prezent acoperă întreaga suprafață a Pământului, oferind caracteristici tehnice superioare rețelei inițiale la prețuri competitive de această dată. Din cei 75 de sateliți lansați, 66 vor fi activi pentru o constelație funcțională iar 9 sunt păstrați ca rezerve.

Și tot SpaceX a adus luni dimineața acasă capsula Dragon CRS-16, care a andocat cu Stația Spațială Internațională în decembrie 2018. În cursul nopții de duminică spre luni, după încheierea misiunii pe orbită, capsula s-a desprins de stația spațială și a revenit pe Pământ, încărcată cu peste 1.5 tone de experimente științifice, Dragon fiind deocamdată singura variantă prin care NASA poate să aducă cargo de pe ISS pe Pământ. Misiunea CRS-16 a fost al doilea zbor în spațiu pentru această capsulă Dragon iar în aproximativ o lună este programat un zbor test al noii capsulei Dragon-2, care în câteva luni urmează să lanseze primii astronauți în spațiu, din Statele Unite, după retragerea din uz a navetelor spațiale din 2011.

Falcon 9 lansând ultimul set de 10 sateliți Iridum-NEXT de la baza aeriană Vandenberg

Varianta audio a acestui articol poate fi ascultată în cadrul emisiunii Știința în Cuvinte Potrivite de la Radio România Cultural.

Articolul Buletin Cosmic XXIII: OSIRIS-REx și Bennu, Ultima Thule, Chang’e-4 și Yutu-2 pe Lună, Iridium-NEXT apare prima dată în parsec.ro.

marţi 15 ianuarie 2019

Parsec

Scurtă istorie a sateliților și rachetelor persane

marţi 15 ianuarie 2019, 17:28

Articole 

În 2009, Iran devine a 9 națiune capabilă să lanseze independent sateliți proprii, din cele 10 națiuni existente în acest moment are au această posibilitate (Coreea de Nord s-a alăturat acestui club select în 2012). O rachetă Safir-1 de producție proprie avea să lanseze în 2 februarie 2009 satelitul Omid, concomitent cu cea de-a 30-a aniversare a Revoluției Iraniene din 1979.

Agenția Spațială Iraniană (ISA) este fondată în 2004. Înainte de Safir, iranienii foloseau un propulsor în două (ulterior trei) trepte cu combustibil lichid, Kavoshgar, pentru zboruri suborbitale, care putea ajunge până la 200 kilometri altitudine, dar nu era suficient de puternic pentru a ajunge pe orbită. Kavoshgar este derivată din racheta balistică Shahab-3, la rândul ei de inspirație nord-coreeană (Nodong-1). De astfel colaborarea dintre Iran și regimul de la Phenian în acest domeniu este una binecunoscută. Kavoshgar-1 zboară pentru prima dată în 4 februarie 2008, pe o traiectorie suborbitală, urmată de Kavoshgar-2 în noiembrie 2008.

Safir-1 a fost lansată pentru prima dată în 17 august 2008 de la baza din Semnan, însă se pare că nu avea nici un satelit la bord. Chiar și dacă ar fi avut, acesta a fost distrus de explozia care a avut loc la scurt timp după lansare. A fost doar un test, pentru că a doua lansare, Safir, avea să plaseze primul satelit iranian pe orbită. Omid nu era însă un satelit foarte complex: un cub cu latura de 40 centimetri, cântărind doar 27.3 kilograme. La fel ca și Sputnik, acesta conținea doar un transmițător radio, cu care oficialii de la Teheran putea dovedi relativ ușor că satelitul lor a ajuns pe orbită. În 25 aprilie 2009, satelitul Omid revine în atmosfera Pământului, după ce își încheie misiunea (bateriile de la bord s-au consumat în jurul date de 20 februarie). A parcurs peste 700 de orbite joase (246 x 377 km), la o înclinație de 55.5 grade.

Omid nu a fost însă primul satelit iranian care a ajuns pe orbită, însă a fost primul care a ajuns în spațiu lansat de o rachetă iraniană. În 2005, Sina-1 a fost lansat de către o rachetă rusească Kosmos-3M de la baza din Plesetsk.

În 3 februarie 2010, la bordul rachetei Kavoshgar-3 ajung în spațiu, într-un zbor suborbital, un șobolan, două broaște țestoase și câțiva viermi.

După succesul lansării satelitului Omid, Iranul a început să lucreze la dezvoltarea unei noi generații a rachetei Safir (denumită Safir-B), capabilă să urce încărcături de două ori mai grele pe orbită. Pentru acest lucru s-au folosit două boostere cu combustibil solid atașate rachetei principale. În 15 iunie 2011, o rachetă Safir-B1 transportă pe orbită (236 x 299 km) al treilea satelit iranian, Rasad-1, care a avut o masă de 15.3 kilograme. Dotat cu panouri solare pentru generarea electricității, Rasad-1 funcționează timp de 3 săptămâni, timp în care este folosit pentru observarea suprafeței terestre,a vând la bord o cameră cu o rezoluție de 150 metri/pixel. În 6 iulie 2011, Rasad-1 își încheie misiunea și se dezintegrează în atmosfera Pământului.

Însă racheta Kavoshgar nu este uitată și este folosită de Iran pentru a încerca să lanseze o capsulă cu o maimuță spre orbită. Un test are loc în 11 martie 2011, când o rachetă Kavoshgar-4 lansează o capsulă fără ocupant. Din păcate, lansarea Kavoshgar-5 din septembrie 2011, în care se afla și o maimuță, este un eșec.

Iranienii îmbunătățesc și mai mult racheta Safir (1-B) și în 3 februarie 2012 lansează satelitul Navid (Navid-e-Elm va Sana’t), care avea o masă de 50 de kilograme. Navid este folosit timp de 2 luni, pentru monitorizarea dezastrelor naturale și pentru observații meteorologice, până în 1 aprilie 2012. Prima imagine primită de la Navid a fost în 8 februarie 2012, la 5 zile după lansare.

Urmează trei lansări eșuate pentru Iran, neconfirmate oficial, în 23 mai 2012, 1 octombrie 2012 și 20 martie 2014. Primele două tentative erau pentru lansarea noului satelit Fajr iar cea din 2013 trebuia să pună pe orbită satelitul Tadbir, o variantă evoluată a lui Navid. Acesta ar fi ajuns pe orbită dacă treapta superioară nu s-a oprit cu câteva secunde mai devreme. În cele din urmă, în 2 februarie 2015, Iranul lansează satelitul Fajr (50 kilograme, Safir poate urca în spațiu maximum 60 kilograme), la exact 6 ani după primul succes orbital iranian. Fajr a rămas pe orbită 23 de zile.

Racheta Safir, înainte de lansarea satelitului Fajr din Iran
Racheta Safir, înainte de lansarea satelitului Fajr din Iran

În paralel în Iran continuă și programul Kavoshgar și Iranul afirmă că în 2013 a lansat de două ori câte o maimuță în spațiu, în două zboruri suborbitale din 29 ianuarie și 14 decembrie 2013, însă informația nu a putut fi verificată de o sursă externă Iranului. Pentru astfel de zboruri, Iranul folosește capsula Pishgam, care urmează să fie adaptată pentru a putea transporta și persoane în spațiu, în viitorul apropiat (până în 2019 pe orbită și până în 2025 pe Lună, conform declarațiilor oficiale de la Teheran).

Agenția Spațială din Iran— a prezentat în 2010 noul său propulsor, Simorgh, însă până în prezent acest nu a fost inaugurat. Simorgh poate urca un satelit de 60-100 de kilograme până la o altitudine de 500 km. După Simorgh, ISA plănuiește să construiască o rachetă mai puternică, Qoqnoos, despre care însă nu a oferit prea multe detalii.

În 15 ianuarie 2019, Iran încearcă fără succes să lanseze satelitul Payam de la centrul spațial Imam Khomeini (provincia Semnan), dar racheta Simorgh (sau Basir?) suferă o problemă tehnică la cea de-a treia treaptă și satelitul nu ajunge pe orbită. Ar fi fost prima dintr-o serie de două lansări orbitale, însă acum nu se cunoaște soarta următorului satelit (Doosti) programat pentru zbor. Cei doi sateliți civili sunt sateliți de observație, cu aplicații în agricultură și alte activități non-militare, conform declarațiilor oficiale, însă comunitatea internațională este în continuare îngrijorată că lansările civile sunt de fapt un paravan pentru perfecționarea rachetelor balistice intercontinentale.

Articolul Scurtă istorie a sateliților și rachetelor persane apare prima dată în parsec.ro.

linux360 Feed Aggregator

linux360 Feed Aggregator

Abonează-te

RSS 1.0
RSS 2.0
ATOM
FOAF
OPML 1.0
OPML 2.0

Ultima actualizare

sâmbătă 19 ianuarie 2019, 19:31
ora Bucureştiului


Adăugare feed

nabps (at) linux360 (dot) ro